În urmă cu ceva ani, am fost dat în judecată, de un politician brașovean, pentru un editorial. M-am apărat în instanță invocînd dreptul constituțional la opinie, procesul s-a lungit, cert este că pînă la pronunțarea sentinței politicianul s-a răzgîndit și și-a retras plîngerea prin act notarial depus la dosar. Eu mi-am văzut de treabă, nu m-am mai prezentat la termene, considerînd procesul încheiat. Surpriza mi-a venit acasă, prin sentința procesului: fusesem condamnat pentru calomnie la o amendă penală și ceva despăgubiri. Revoltat, am verificat ce s-a întîmplat - actul dispăruse din dosar. Am făcut apel, am depus un nou act de renunțare, am arătat faptele și mi-am văzut de treabă. Din nou, surpriză. Actul a dispărut și eu m-am trezit cu recursul respins și decizia definitivă de condamnare. Același motiv - actul dispăruse din dosar.
Bafta mea a fost că fusesem citat la o adresă greșită și am reușit să repun cauza pe rol, făcînd o contestație în anulare. Dar n-am mai depus actul la dosar. La termenul de judecată, l-am depus personal și am rugat judecătorul să se pronunțe... pînă nu dispare din nou ceva de la dosar. Am fost achitat.
Acte care dispar, dosare care se plimbă cu anii de la o instanță la alta sau altele care primesc termene și soluții cu viteza fulgerului. Nevinovați condamnați sau infractori notorii făcuți scăpați pe diverse vicii de procedură. Cine sînt cei vinovați de asta, probabil nu vom ști niciodată. Cine ar avea interesul ca acest lucru să se întîmple? Sistemul este impenetrabil și autoreglabil. Și ferească Domnul să-i greșești cu ceva. Atunci vei afla cu adevărat cum funcționează lucrurile, iar povestea ta va fi demnă de un veritabil reality show. Care, din păcate, în cea mai mare parte a cazurilor, nu va fi urmărit de nimeni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
