„Trebuie sã fii bolnav la creier sã acuzi un fost premier de luare de mitã!“ ºi „A înnebunit lupu’!“ sînt douã afirmaþii care ar putea ocupa lejer unele dintre primele poziþii ale unui eventual top al declaraþiilor politice postdecembriste. ªi zãu dacã ºtiu de ce. ªtiu cã pe mine nu mã surprinde faptul cã un fost premier sau, de ce nu, un actual premier nu este deasupra legii ºi, dacã a comis fapte de naturã penalã, trebuie sã rãspundã în faþa legii. Asta într-o þarã normalã, cum am pretenþia sã fie ºi România.
E greu de crezut cã poþi genera, într-o þarã în care sãrãcia a atins cote alarmante, solidaritate acuzînd poliþie politicã cînd afacerea despre care se discutã este de sute de mii de euro.
Linºaj mediatic. Lucrãturã din partea colegilor. Asta este o cu totul altã discuþie. Aroganþa ºi dorinþa de a le avea pe toate te poate face sã nici nu simþi cînd cineva îþi trage decisiv preºul. ªi atunci nu te mai salveazã nimeni. Nici mãcar atacul furibund în toate direcþiile. Sau acuzele fãrã dovezi spuse apãsat de la tribuna Parlamentului. ªi nici cramponarea de funcþia de preºedinte al Camerei Deputaþilor. Eºti gata! ªi pînã ºi cei mai apropiaþi ajung sã mimeze doar solidaritatea ºi compasiunea, în timp ce se regrupeazã în jurul celor ce par sã nu fie atinºi de tsunami-ul dosariadei. Asta pînã la proba contrarie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
