* Inima lui Ludovic Spiess
a încetat să mai bată * Artistul care a uimit lumea cu vocea sa povestea întotdeauna cu mîndrie cum a început să cînte la Brașov, în Corala Uzinelor Tractorul
Vocea minunată a tenorului Ludovic Spiess, care s-a auzit pe tot mapamondul, a amuțit. Viața artistului s-a frînt brusc ieri. Spiess era la vînătoare și se bucura de o zi minunată. A făcut însă un stop cardiac și, după trei minute, sufletul lui a urcat la cer. Viața celebrului tenor a fost un cîntec sensibil ale cărui prime acorduri au sunat la Brașov. El povestea întotdeauna cu mîndrie cum a început să cînte la Brașov, în corul uzinei Tractorul. După ce tot în Brașov, pe cînd era muncitor la Întreprinderea de Scule, a descoperit măreția muzicii în sala cinematografului «Astra» unde avea loc un concert în abonament al Filarmonicii Gheorghe Dima.
Ieri, Ludovic Spiess, fost ministru al Culturii și director al Operei Naționale din București, a încetat din viață. Inima lui a cedat. Era la vînătoare, una dintre marile lui pasiuni, în comuna Toporu, jud. Teleorman. El părea ieri foarte fericit și tocmai mergea în șir cu ceilalți vînători la o nouă linie de tragere cînd a căzut fulgerat. Martorii spun că, după vreo trei minute deja nu mai avea puls. Nu a apucat să rostească nici un cuvînt, iar medicul care a alergat la locul tragediei nu a mai putut să-l ajute cu nimic.
Vocea lui minunată, care s-a auzit pe tot mapamondul, acum a amuțit. Viața tenorului a fost un cîntec sensibil ale cărui prime acorduri au sunat la Brașov.
Brașovean, la 19 ani
Despre Ludovic Spiess se știe că ar fi brașovean. Pentru că renumitul tenor a descoperit minunata lume a muzicii în Brașov. Dar s-a născut la 13 mai 1938, la Cluj. Tatăl său era maistru de aviație, iar mama, Irina Grauer, venea dintr-o familie de meșteșugari. Bunicul fusese pantofar de lux. Oameni minunați, părinții mei n-au putut face nimic în acei ani pentru educația culturală a copiilor lor. Pentru prima oară am văzut și am ascultat o orchestră la 19 ani, spunea cîntărețul de operă. În casă vorbeau românește. A învățat germana mai tîrziu, cîntînd în teatrele de limbă germană. În 1957, familia Spiess s-a mutat la Brașov. Ludovic s-a angajat la Întreprinderea de Scule.
În corul uzinei
Tractorul
Muzica a venit din întîmplare spre mine. Eram la Brașov, aveam 19 ani, și un coleg m-a făcut să intru cu el în sala cinematografului «Astra» unde avea loc un concert în abonament al Filarmonicii Gheorghe Dima. A fost un miracol care m-a tulburat profund. După o oră eram în altă lume. Nu înțelegeam cum am putut trăi atîta vreme fără să ascult muzică, povestea artistul. Peste cîteva zile a intrat în Corala Uzinelor Tractorul. A dat examen de admitere la Școala Populară de Artă din Brașov. N-a reușit din prima. I s-a spus că nu are înclinații muzicale. Dacă mi s-ar fi cerut să-mi tai ambele brațe ca să pot fi declarat admis la Școala Populară de Artă din Brașov, n-aș fi pregetat, spunea Ludovic. Și pînă la urmă a reușit.
Lungul drum
către consacrare
În 1960, pe cînd era soldat, s-a apucat serios de studiat muzica în Ansamblul Armatei. Abia în 1962 a debutat, în opera Trandafirii Doamnei de Norbert Petri, pe scena Teatrului Muzical din Brașov. În timpul unei permisii la Brașov, soldatul Spiess s-a îndrăgostit de corepetitoarea Gerda. Cei doi muzicieni și-au unit destinele în 1961. Primii ani n-au fost ușori. Gerda aștepta la Brașov nașterea fetiței lor, Anca Simona. La București, Ludi, cum îl alinta Gerda pe tenor, locuia în cabinetul medical al Operetei. Iarna, se încălzea la un butoi de carbid. Numele lui cu rezonanță germană supăra urechile sensibile. Pe afișele de concert, era obligat să apară cu pseudonimul Liviu Spînu.
În 1964 a cîștigat Marele Premiu de la Toulouse cu numele real. A fost reperat de impresari din întreaga lume. Intrînd în atenția marilor dirijori, a fost repede propulsat în lumea muzicii. Așa a început adevărata sa carieră.
În 1964, s-a transferat la Opera din București, de unde a și ieșit, peste ani, la pensie.
De la New York, Moscova, Buenos Aires, Munchen, Verona, Viena, reveneam mereu pentru a recăpăta puteri în Brașov, fericit de fiecare dată cînd apăream pe scena teatrului care m-a debutat în opere și operete. Toate itinerariile mele pe mapamond au ca punct terminus Brașovul.
Ludovic Spiess
Vînător de păsări
Biroul lui Ludovic, locul său preferat din apartamentul din București a rămas împodobit cu trofee de vînătoare, rafturi cu fotografii și afișe. La loc de cinste este colecția de pipe aduse din toate colțurile lumii. Îi plăcea să pregătească vînatul și saramura de pește. Eu sînt mai mult păsărar, îmi place vînătoarea la zbor, mai puțin animalele mari. Adică vînez prepelițe, rațe, gîște, porumbei sălbatici, obișnuia să spună vînătorul Spiess.
Carieră prestigioasă
- ianuarie-septembrie 1962 - solist permanent la Teatrul Muzical din Brașov
- 1962-1964 - solist Teatrul de Operetă București
- 1964-1988 - Opera Română București
- 1964 - premiul I la Toulouse
- 1965 - premiul I la Concursul de canto de la Rio de Janeiro
- 1966 - premiul I, în Olanda
- 1989 - apare cartea Cu Ludovic Spiess prin teatrele lumii, scrisă împreună cu muzicologul Iosif Sava.
- 19 octombrie 1991-19 noiembrie 1992 - ministru al Culturii
- 2001 - 2005 - director interimar al Operei Naționale București.
- 2004 - Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Muzică.
Al doilea mare tenor al României
L-am cunoscut pe marele Spiess în trei ipostaze: coleg minunat, cînd am cîntat împreună, director al Operei Naționale, care a dirijat discret și eficient colaborarea noastră, și prieten care, la petreceri, era centrul atenției cu povești vînătorești. Ultima oară a fost la Brașov în ianuarie 2003, la premiera operei Falstaff, de Verdi. Atunci, m-a invitat să montez același spctacol și la București și am reușit, lucru unic, dat fiind gradul mare de dificultate al piesei și timpul scurt, doar 36 de ore. În urmă cu o lună, în calitate de președinte al Forumului Muzicienilor Români, mi-a înmînat Premiul Criticii, pe scena Radiodifuziunii. A fost ultima oară cînd ne-am întîlnit. Pentru cariera sa internațională, Ludovic Spiess poate fi numit, după Traian Grozăvescu, cel mai mare tenor al României.
Cristian Mihăilescu, directorul Operei Brașov
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
