De ce în România (socialistă) magazinele se făceau la minimum 5 km distanță unul de celălalt? Să nu se încurce cozile. Așa suna unul din bancurile din perioada în care cozile făceau parte din cotidian, cînd aproape totul se procura la coadă, cînd cozile erau locul de socializare unde aflai și spuneai vrute și nevrute, dar filtrate că nu știai cine este în spatele tău și unde poți ajunge dacă sari calul.
Tema analizei de astăzi, cînd am auzit-o enunțată la ședința de sumar, mi s-a părut cel puțin excentrică. Auzi, cozi!!! Astăzi, în Brașov, de unde cozi? Asta pînă am citit materialul brut și m-am cutremurat. Brașovenii stau la coadă să-și plătească curentul, stau la coadă să-și depună actele de pensie sau cele pentru primirea alocației de îngrijire pentru copil. Stau la coadă pentru medicamente compensate sau pentru a-și schimba buletinul sau pașaportul sau pentru a-și putea vinde acțiunile sau a pune nu știu ce apostilă pe actele necesare în străinătate.
Un semn bun ar fi faptul că românii nu se mai îmbulzesc să-și achite impozitele în halul în care se întîmpla în ultimii ani, de aveai impresia că acolo se dau, nu se iau bani la fisc. E totuși semn de normalitate, cum pare a fi și reducerea cozilor de la ambasade. Cozi care, dacă n-ar fi existat, România ar fi putut rămîne pînă astăzi o țară, oarecum, locuită.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
