O piesã de teatru româneascã pusã recent în scenã la Iaºi îºi bate joc de principalele personje biblice. Reprezentanþi ai bisericilor ortodoxã ºi catolicã din România au dezaprobat public respectivul spectacol. Pînã ºi patriarhul Teoctist a rostit un reproº la adresa piesei ºi a promotorilor acesteia. Autoarea tinde astfel sã devinã un fel de Salman Rushdie balcanic, cu o inevitabilã notã caricaturalã. Flatatã în sinea ei pentru atenþia ce i s-a acordat, ea a declarat cã n-a fãcut decît sã pledeze pentru libertatea de gîndire.
Ne aflãm în faþa unei dileme aproape perfecte. Ambele teze pot fi argumentate. Pe de o parte, Bisericile au dreptatea lor. A-þi bate joc de marile figuri biblice, mai ales de aceea a lui Hristos, înseamnã sã loveºti tocmai în temelile credinþei respective. Nici autoarea ºi susþinãtorii ei nu sînt lipsiþi de argumente, la o adicã. Într-adevãr, nu se vede de ce Biserica ar interzice unui autor sã-ºi exprime punctul de vedere asupra indiferent ce.
Existã o legãturã între cele de mai sus ºi politicã. Între guvernele postdecembriste ºi Biserica Ortodoxã Românã funcþioneazã o alianþã tacitã, de netãgãduit. Un popor format în majoritate din oameni credincioºi este mai uºor de condus.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!
Cotidianul omului s�n�tos
