Ne amintim o sintagmă sforăitoare, folosită de comuniști cu referire la propriul lor partid: unitate de monolit. Doar aparent demonetizată, formula ne este utilă și astăzi. O putem folosi cu îndreptățire în privința PRM și doar parțial, atunci cînd ne referim la PSD și la UDMR. În legătură cu celelalte partide parlamentare, în schimb, formula nu ne este de nici un folos. În ultima vreme, tot mai puțin monolitici se arată a fi liberalii.
În privința lor, sintagma din titlul nostru pare mai potrivită. Ne-am obișnuit să vedem în liberali niște maeștri ai asocierilor aparent imposibile (unii le-au numit trădări). Țărăniști au intrat în istorie sub flamura celor incapabili de compromisuri. Moralmente inatacabili, ei au ilustrat condiția perdantului politic. Liberalii, în schimb, cu vocația lor pentru tranzacții avantajoase, s-au descurcat foarte bine. Acum, ce-i drept, au niște probleme. Scad în sondaje, iar premierul Tăriceanu nu se poate măsura în materie de popularitate cu președintele Băsescu. Voci din interiorul PNL îi reproșează actualului premier că nu este un lider-locomotivă, precum primul bărbat al țări. Privitor ca la teatru, omul obișnuit așteaptă să vadă dacă PC îi va digera sau nu pe liberali.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
