Nicolae Pescaru a urcat la Cer

×

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

Publicitate

Dimensiune font:

Autor: Adi Marica, 27.05.2019

• Cel mai bun jucător din istoria fotbalului braşovean, Nicolae Pescaru, care în luna martie împlinise 76 de ani, s-a stins, sâmbătă, după o luptă pe care a dus-o ani de zile cu o boală nemiloasă
• Ultimele cuvinte ale legendarului fotbalist au fost „vă iubesc pe toţi“
• Braşovenii care vor să-i aducă un ultim omagiu fostului mare fotbalist Nicolae Pescaru o pot face azi, la ora 16.00, la Stadionul Tineretului
Vestea morţii lui Nicolae Pescaru a căzut ca un trăznet asupra Braşovului. E una din acele veşti pe care nu vrei să o primeşti. Niciodată. A murit marele Pescaru. Cel mai mare fotbalist la Braşovului a murit sâmbătă după- amiază, la vârsta de 76 de ani. „Tata a murit după o lungă suferinţă. Luni trebuia să meargă din nou la spital. Nu a mai apucat!“, a spus Lara Frumosu, fiica lendarului fotbalist pentru Monitorul Expres. Pescaru a murit sâmbătă, în jurul orei 17.30. „S-a simţit rău după-amiaza. A fost chemat SMURDUL, dar din păcate, toate eforturile medicilor au fost zadarnice. A făcut o hemo-ragie internă, după care stop-cardiac. A murit în braţele soţiei, Stela, iar ultimele sale cuvinte au fost „vă iubesc pe toţi“, spun cei din familia legendarului fotbalist. S-a dus într-o lume poate mai bună cu demnitate şi onoare, iar pentru noi, cei rămaşi încă aici rămâne mesajul său de suflet: „Aveţi de apărat onoarea de a fi stegari!“

„Numai tratamente, m-am săturat“

De câţiva ani, Nicolae Pescaru se lupta cu o boală nemiloasă. „Nepoţii îmi fac viaţa mai frumoasă, ei mă fac să lupt cu boala“, povestea Pescaru la finalul lunii martie, atunci când a împlinit 76 de ani. „Eu mă chinui de patru ani cu această boală, numai tratamente, m-am săturat! Problemele mele de sănătate s-au înrăutăţit la începutul acestui an, tratamentul a fost extrem de dur, iar în trei săptămâni am slăbit aproape 20 de kilograme! De la 78 de kilograme am ajuns la 60 de kilograme, nu puteam mânca nimic şi am ajuns doar piele şi os, mi-a căzut părul. Nu puteam să mă dau jos din pat. Am fost internat în spital, mi s-au făcut analize peste analize. Mă dureau îngrozitor muşchii, era mai rău ca atunci când eram fotbalist şi terminam un cantonament istovitor în Poiana Braşov. Acum mă simt puţin mai bine, mi-a crescut părul, am început să mai pun ceva pe mine. Nu ţin post, spun Doamne ajută, îmi fac cruce şi cam atât“, spunea Pescaru în interviul acordat la finalul lunii martie pentru Monitorul Expres.

Legat de Braşov

Nicolae Pescaru a jucat aprope 20 de ani la FC Braşov. Ceva de neimaginat în zilele noastre. Legătura dintre Pescaru şi FC Braşov a fost mereu una specială. A ajuns la FC Braşov la dorinţa tatălui său, care nu avea să-l vadă nici măcar o dată în tricoul stegarilor. „Tata a murit înainte să mă vadă la Steagu! Când eram mic şi jucam fotbal pe stradă, tatăl meu, care jucase fotbal la Dinamo Braşov, mi-a spus: Dacă o sa ajungi fotbalist, să joci la Steagu’. Peste câţiva ani am ajuns la FC Braşov, însă, din păcate, tatăl meu nu a mai apucat să mă vadă jucând nici măcar un minut, pentru ca a murit atunci când eu aveam doar 15 ani. Acesta este cel mai mare regret al meu. Un alt mare regret este acela că nu am jucat niciun minut la Mondialul din Mexic. Legătura cu Steagu’ a fost mereu specială. Aici m-am simţit cu adevărat apreciat, am fost iubit şi cred că mai sînt încă. Am jucat aproape 20 de ani şi cam 13-14 ani am fost căpitanul echipei. E ceva, nu? Nu ştiu cum s-a făcut, dar parcă am fost legat de această echipă. Am fost dorit de Steaua, Dinamo sau Craiova, dar nu am plecat. Şi cînd am fost în curtea lui Dinamo, pentru circa o lună, nu
s-a putut realiza transferul. Cornel Dinu ar fi fost folosit ca monedă de schimb. Transferul nu s-a făcut, astfel că tot la Braşov am rămas şi chiar nu regret acest lucru. Am avut parte de multe satisfacţii, dar şi eşecuri. Fotbalul e făcut din suişuri şi coborîşuri. Fără falsă modestie pot spune că am fost cel mai bun. Pur şi simplu. Simţeam că pot face tot ce vreau pe teren, dar am avut şi colegi pe măsură: Gyorffy, Campo, Năftănăilă, Cadar, Adamache, Ivăncescu, Ne-cula, Hârlab... Am jucat pe toate posturile, mai puţin pe cel de portar, dar şi acolo cu puţin antrenament cred că făceam faţă! A fost vorba de talent pur. Eu m-am tre-zit în fotbal fără să urmez paşii fireşti, adică la copii şi juniori. Faptul că aveam o tehnică bună, loveam mingea perfect cu ambele picioare, aveam forţă, viteză sînt calităţile care m-au propulsat în categoria fotbaliştilor, nu a jucătorilor de fotbal. Apoi devotamentul, determinarea şi ambiţia cu care jucam m-au propulsat în inimile braşovenilor. Am simţit mereu pe umeri “dulcea povară” de a fi un reprezentant al „stegarilor“ pe teren, dar şi în afara lui“, povestea Nicolae Pescaru.

„Am pierdut cel mai bun prieten, câinele Ursu’“

O altă lovitură încasată de Nicolae Pescaru la începutul acestui an a fost pierderea câinelui său, „Ursu“, care i-a fost alături în ultimii 13 ani. „Eram în spital când a murit Ursu’, câinele meu. Eram singur în camera de spital şi plângeam. Cum să nu plâng când, de 13 ani, Ursu era prietenul meu. Ce rău îmi pare! Nici nu ştiu dacă pot să-mi îmi iau un alt câine, mă tot gândesc la el“, spunea Pescaru.

„Braşovul a avut fotbal cu Steagu în frunte“

Întrebat cum şi-ar dori lumea să îşi amintească despre el peste ani şi ani, Nicolae Pescaru a răspuns simplu. „Ca un stegar! Să-şi amintească de mine aşa cum am fost ca fotbalist. Am jucat fotbal la Steagu şi sunt mândru de acest lucru. Echipa asta a însemnat totul pentru mine, dar nu merit şi nu vreau să mi se facă statuie pentru acest lucru. Aici, la Braşov, am cunoscut cele mai mari satisfacţii şi am cunoscut oameni adevăraţi. Cele mai frumoase amintiri sunt meciurile jucate pe Tineretului, cu tribune arhipline, cu suporteri căţăraţi în plopi pentru că nu mai aveau loc în tribune. FC Braşov
s-a desfiinţat, asta a fost o lovitură dură pentru că niciodată nu am crezut că se va ajunge aici! Braşovul a avut întotdeauna fotbal cu Steagu în frunte. Acum... e greu, nu sunt bani şi se pare că fotbalul nu mai interesează pe nimeni în Braşov“.

„Nu am jucat în Mexic din cauza lui Angelo Niculescu! “

Chiar dacă era considerat unul dintre cei mai talentaţi jucători ai României, Nicolae Pescaru nu a fost folosit la Campionatul Mondial din Mexic din 1970. Fostul mare fotbalist al Braşovului susţine, la 49 de ani după Guadalajara, motivul incredibil pentru care Angelo Niculescu nu l-a folosit niciun minut. „Nu am jucat în Mexiv din cauza lui Angelo Niculescu! Nu am vrut să-i car va-liza! Eram în cantonament la Bucureşti şi plecam să jucăm un meci de pregătire, iar Angelo a venit la mine şi mi-a spus să merg în camera sa din hotel şi să-i duc valiza la autocar. I-am spus direct, «Domn’ Profesor, scuzaţi-mă, eu nu am venit la Naţională să car valize, eu am venit aici să joc fotbal». Şi de atunci s-a terminat totul. Am fost convocat la echipa naţională doar pentru că la Braşov eram remarcat de ziarişti şi eram mereu în echipa etapei. Am fost în Mexic, dar nu m-a dezbrăcat la niciun meci! Eu am patru meciuri la echipa naţională. Cred că puteam avea lejer cel puţin 50 de selecţii“.

Tripleta stegară din Mexic se reuneşte în Cer

Nicolae Pescaru a fost în lotul României pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1970. Alţi doi stegari, Ivăncescu şi Adamache au făcut parte din lotul României pentru Mondialul din Mexic. Adamache ne-a părăsit în 1978, Ivăncescu în 2004. În acest moment, doar 10 din cei 22 de „mexicani“ mai sunt în viaţă: Rică Răducanu, Lajos Sătmăreanu, Cornel Dinu, Emerich Dembrovschi, Radu Nunweiller, Mircea Lucescu, Vasile Gergely, Ion Liţă Dumitru, Marin Tufan,Flavius Domide. Au murit: Stere Adamache - 1978, Dan Coe - 1981, Mihai Ivăncescu - 2004, Gheorghe Tătaru - 2004, Gheorghe Gornea - 2005, Florea Dumitrache - 2007, Nicolae Dobrin - 2007, Mihai Mocanu - 2009, Sandu Neagu - 2010, Augustin Deleanu - 2014,Culae Lupescu - 2017, Nicolae Pescaru - 2019.

A refuzat coloborarea cu Securitatea

Într-un interviu incendiar acordat Gazetei Sporturilor, Pescaru spunea că a refuzat coloborarea cu Securitatea pentru că „eu ar fi trebuit să fiu primul care trebuie să mă dau în gât“! „M-au chemat într-o dimineaţă la ei la birou. Nu era pentru prima dată când mergeam acolo pentru că eu plecam în concedii în Germania şi îi anunţam. M-am dus acolo şi m-au luat pe ocolite. Le-am zis: «Haide, mă, treci mai repede la subiect. Ce vrei de la mine?». Atunci mi-au propus ca prin cantonamente şi prin deplasări să fiu atent la cei din echipă. «Hai, mă, lăsaţi-mă în pace! Că dacă trebuie să fac chestia asta, eu sunt primul care trebuie să mă dau în gât». N-am acceptat! Oricum mai aveau vreo doi-trei inşi prin echipă care colaborau cu Securitatea“, a declarat Pescaru pentru GSP.

500 de dolari ascunşi în săpun!

Acesta a povestit pentru GSP şi o întâmplare incredibilă petrecută în Aeroport înaintea plecării la un stagiu din străinătate. „M-am prins cine erau turnătorii la Braşov. Plecam într-un turneu în Franţa şi la aeroport ne-am aşezat să facem îmbarcarea. Era un tip mai în vârstă care stătea cu mâinile la perete şi se uita ciudat la mine. În momentul în care mi-a venit rândul cu geanta în faţă, a venit şi-a zis direct: «Pe domnul Pescaru îl controlez eu!». Atunci m-am prins că avem turnători în lot. Eu aveam 500 de dolari ascunşi în săpun. Erau nişte săpunuri lungi aşa, Palmolive, îi făcusem o gaură cu un burghiu seara la hotel, mi-am băgat dolarii în celofan, apoi i-am băgat în săpun. Dimineaţa, când am ajuns la aeroport, m-am dus să mă spăl pe mâini şi l-am umplut tot de clăbuc. Agentul de securitate s-a dus direct la trusa de bărbierit unde era săpunul. Curgea apa pe mine ca la robinet de emoţii. Mi-a scos toată pasta de dinţi din tub, iar când a ajuns la săpun a văzut că-i folosit şi mi-a dat drumul. Deci aveam oameni care „ciripeau“ şi dădeau raportul la Securitate“, povestestea legendarul jucător braşovean.

Reacţii după decesul lui Pescaru:

Mai multe personalităţi din lumea fotbalului braşovean au reacţionat după decesul lui Nicolae Pescaru.
Petre Cadar: „Sunt şocat! Mi-a fost coleg la FC Braşov, am stat şapte ani cu el în cameră în cantonamente. Pescaru a fost simbolul Braşovului. Ştiu că a suferit groaznic în ultimii ani, atâtea tratamente, operaţii.. Dumnezeu să-l ierte“.
Adrian Hârlab: „Nae Pescaru a fost cel mai bun fotbalist al Braşovului. Un om cu un caracter deosebit. Este o pierdere uriaşă pentru fotbalul braşovean. Dumnezeu să-l ierte!“.
Marian Ivan: „Este o adevarată lovitură! Doar când a murit mama am mai simţit aşa durere. Nea Niki a fost un model pentru multe generaţii de fotbalişti. A murit legenda Braşovului. E tot ce pot să spun, am rămas fără cuvinte...“.
Daniel Isăilă: „O veste groaznică, pentru că a murit un om mare, sufletul stegarilor. Pescaru va râmâne mereu emblema Braşovului, Dumnezeu să-l odihnească!“.
Gabi Stan: „Sunt şocat de vestea disparitiei celui mai mare fotbalist al Braşovului. Niciodată nu a dorit să iasă în faţă şi datorită modestiei cred că a avut mult de suferit într-o societate care nu a dorit să-i recunoască meritele în totalitate. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău, Nae“.
Ioan Naghi: „Am pierdut cel mai mai fotbalist la Braşovului. Un om cu un caracter aparte, de o modestie rară. Cine nu l-a vazut jucând pe Nae Pescaru are ce regreta. Dumnezeu să-l ierte!”.
Marin Barbu: „Braşovul a pierdut cel mai mare fotbalist. Un om deosebit, care era greu să-şi facă duşmani. Sunt mâhnit pentru că Pescaru merita mai mult după ce s-a retras ca fotbalist. El ar fi trebuit să conducă fotbalul braşovean. Pescaru nu a avut loc, în schimb fotbalul braşovean a fost condus de oameni care au fost paraleli cu fotbalul“.

FRF, mesaj de condoleanţe după decesul lui Pescaru

Federaţia Română de Fotbal a transmis un mesaj de condoleanţe familiei. Federaţia Română de Fotbal regretă dispariţia, la vârsta de 76 de ani, a lui Nicolae Pescaru, fost internaţional, component al generaţiei Mexic 1970. Născut pe 27 martie 1943, Nicolae Pescaru a evoluat în peste 300 de meciuri în Liga 1 pentru Steagul Roşu Braşov, iar la echipa naţională a bifat 3 selecţii. A făcut parte din lotul primei reprezentative la Cupa Mondială din Mexic 1970. A jucat pentru Steagul Roşu Braşov timp de 19 ani, între 1962 şi 1981. Fe-deraţia Română de Fotbal transmite condoleanţe familiei şi celor apropiaţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorul Expres, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului:

Distribuie pe Facebook acest articol
pentru a putea fi citit şi de prietenii tăi!

Comentarii: