Greva din învățămînt, gerul venit pe nepusă-masă, țircusurile pe traseul Băsescu-Tăriceanu, via Orban, au făcut să treacă neobservat un fenomen: UDMR are frisoane. De fapt, nu uniunea în ansamblul ei, nu minoritatea maghiară în deplinătatea ei, ci liderii UDMR. Alde Marko Bela și compania. De unde li se trage? De la Szasz Janos și, mai abitir, de la UCM (Uniunea Civică Maghiară). Marko Bela și compania nu vor să își asume riscul ca UCM să devină formațiune politică. Își apără monopolul cu dinții. Monopol care înseamnă, de fapt, o continuă prezență la putere, indiferent alături de cine. Monopol care înseamnă funcții și privilegii. Aici apare marea temere a liderilor UDMR. Nu în faptul că Uniunea Civică Maghiară ar putea, prin ieșiri de tip radical, să tensioneze relațiile cu românii. Pierderea de privilegii reprezintă marele coșmar. Dublat de un altul mult mai mare: ratarea cu succes a pragului electoral. Și fără înregimentarea UCM ca formațiune politică, UDMR are deja probleme în situarea deasupra pragului de 5% în intențiile de vot. Așa susțin toate sondajele de opinie ale ultimelor luni. O scindare a minorității maghiare în două grupări politice ar transforma aceste proiecții în realitate. În plus, miza este dublată și de ceea ce se cheamă statutul maghiarilor, căci noua lege avantajează formațiunea cel mai bine plasată. Acesteia îi revine monopolul asupra cotei de prăjitură numită putere. UDMR nu are curajul de a-și încerca forțele; preferă să înăbușe înființarea UCM ca partid. E mai simplu și mai eficient.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
