Orice deprindere se poate transforma în viciu, dacă depășește anumite limite. De această zicere ne amintim în aceste zile, cînd ofensiva grevelor amenință că nu se va sfîrși decît atunci cînd va cădea Guvernul Tăriceanu.
Cumva era mai bine atunci cînd o grevă era de domeniul fanteziei? Nu, nici vorbă. Cu toate acestea, impresia omului obișnuit este că raporturile dintre guvernanți și guvernați au luat-o razna. În privința grevei de la metroul bucureștean, ce-i drept, lucrurile sînt mai clare. Angajații respectivi o duc de fapt bine, spre foarte bine, cel puțin în comparație cu alte categorii sociale din România. N-au fost îndreptățiți să facă grevă. Este limpede că pesedistul lor lider a încercat o lovitură de biliard cu efecte politice.
În schimb, acțiunile încrîncenate ale profesorilor sînt mult mai greu de inclus într-o categorie anume. Pe de o parte, cadrele didactice au toată dreptatea să dorească mai mulți bani (cine nu dorește?). Pe de alta însă, profesia respectivă implică o anumită chemare (cîndva se folosea în context cuvîntul apostolat). Cu alte cuvinte, un profesor nu lucrează numai pentru bani. Atunci!? Cum privesc greviștii suferințele elevilor, în materie de pregătire?
Pentru omul obișnuit, cel puțin, libertatea de a-ți apăra legal șansele, adusă de vremurile noi, este nespus de neclară.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!
Cotidianul omului sïżœnïżœtos
