S-au împlinit zece ani de la moartea lui Corneliu Coposu. Nu va mai trece multã vreme pînã cînd, chestionaþi pe stradã de vreun reporter, niºte trecãtori tineri vor declara cã numele fostului lider þãrãnist nu le spune nimic. Se va încheia astfel, simbolic, o perioadã istoricã distinctã.
În anii de dupã decembrie 1989, numele lui Corneliu Coposu a semnificat radicalismul anticomunist. Liderul þãrãnist a fost prin excelenþã cel îndreptãþit sã nu le acorde nici-o scuzã comuniºtilor. Suferinþele din îndelungata sa detenþie, umilinþele interminabile din anii urmãtori, moralitatea sa ireproºabilã i-au dat îndreptãþirea moralã a unei asemenea atitudini. Mulþi s-au pronunþat împotriva comuniºtilor, nimeni n-a atins însã statutul de martir aproape biblic al luptei anticomuniste, trãit de Corneliu Coposu.
Spre deosebire de istoria literaturii, unde sublimul este apreciat, istoria politicii consemneazã alte evoluþii. Imensele calitãþi morale ale lui Corneliu Coposu nu s-au transformat în credit politic. Þãrãniºtii au ajuns un partid de buzunar, iar ideea anticomunistã s-a devalorizat, în bunã mãsurã. Cel puþin deocamdatã, societatea româneascã pare a încuviinþa ideea unei fatalitãþi nãscute din hibridarea comunismului reciclat cu democraþia occidentalã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!