Premierul Tăriceanu trece printr-o nouă perioadă delicată. În urma discursului cu telefonul, zic cititorii în politică, președintele Băsescu i-ar fi cerut demisia. Replica formulată de Tăriceanu este mai mult decît concludentă: ceea ce nu este interzis de lege este permis. Numai că aici nu legalitatea intervenției este obiect de reproș. Ci o chestiune de etică: reapariția telefonului scurt, vector de influență și interese. Reacția Cotrocenilor, chiar dacă este manifestată doar la stadiul de zvon lansat cu multă abilitate, nu e deloc întîmplătoare. După o vară frămîntată de intemperii, guvernul se vede asaltat de sindicate. Bugetarii - cei mai semnificativi rămași ca structuri sindicale - au fost primii care s-au agitat: întîi funcționarii, iar de azi - dascălii, cu grevă generală. S-au supărat și minerii: programul de muncă s-a tot lungit și banii s-au tot scurtat. Marile blocuri sindicale, chiar și aduse la nivel de... pietricele, ca urmare a avalanșelor de restructurări din acești 15 ani, au pus de un sentiment anti-guvernamental. Urmează mitingul lor. Așa că momentul este numai bun pentru a-l scutura pe Tăriceanu. Și încă cu o dublă rezultantă: se poate scăpa și de un partener incomod și, chestiune extrem de importantă, ar fi o bună diversiune pentru a distrage atenția de la frecușurile de fond din Alianță și pentru a vinde iluzia că va fi pace. Iar terțio, i se poate deschide pîrtie unui Stolojan care este un autentic apropiat Cotrocenilor. Cum s-ar spune, punct și de la capăt.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!