În urmã cu vreo ºase luni, premierul Tãriceanu i-a telefonat procurorului general Ilie Botoº. ªeful administraþiei s-a interesat de situaþia juridicã a Rompetrol ºi a lui Dinu Patriciu. Cu mare întîrziere, respectiva convorbire a devenit cel mai arzãtor posibil subiect de comentarii. Politicienii ºi jurnaliºtii se pronunþã pe întrecute asupra chestiunii. În ce mãsurã episodul este cu adevãrat important?
Rãspunsul la aceastã întrebare nu þine de filozofarea zadarnicã. Scandalul telefonului aruncã o luminã revelatoare asupra întregii politici româneºti de azi. Iese la ivealã, a mia oarã, dublul „dar“ al aleºilor noºtri. Pe de o parte, incapacitatea lor de-a respecta spiritul ºi litera unui joc politic cu adevãrat democratic. Exemplul ilustru îl dã preºedintele þãrii, atunci cînd încearcã „elasticitatea“ legii fundamentale, a constituþiei. Premierul dovedeºte aceeaºi meteahnã, atunci cînd îþi scuzã demersul printr-un îndoielnic aforism juridic: „Ceea ce nu este interzis de lege e permis“.
Pe de altã parte, scandalul telefonului scoate la ivealã „calitatea“ românilor de azi de-a face din þînþar armãsar. Respectiva convorbire, dacã nu cumva se dovedeºte cã a conþinut presiuni sau încercãri de intimidare reale, este totuºi lipsitã de importanþã, în raport cu marile probleme ale þãrii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!