Coaliþiile nu sînt fãcute pentru realitatea României. Sau românii nu sînt fãcuþi pentru a înþelege coaliþiile. Perioada în care majoritatea a fost reprezentatã de o tacitã coaliþie între PDSR, PRM ºi PUNR a fost marcatã de frãmîntãri. Etapa Convenþiei Democratice a fost una a sfîºierilor fratricide, ducînd la transformarea dreptei într-o chestie relativ debilã ºi la dispariþia de pe marea scenã a PNÞCD. Nici etapa PSD - UDMR nu a fost din cale afarã de paºnicã, deºi, de data aceasta, a fost mult mai bine þinut capacul pe oalã. Iar acum, iatã, coaliþia este într-un continuu tangaj. Cît despre Alianþã, migrenele sînt la ordinea zilei. Cele douã partide, PD ºi PNL ar putea cere, fãrã ezitare, pe bazã de argumente solide, schimbarea numelor în Cain ºi Abel. În pofida declaraþiilor la nivel de vîrf, a zîmbetelor cît mai telegenice cu putinþã, greu ar mai putea fi gãsit un naiv care sã mai fie înºelat de aceastã recuzitã. În fapt, lupta dintre cele douã formaþiuni este durã. Realã. Efectul se vede pînã ºi în sondaje: încrederea, imensã de altfel în urmã cu un an, cu care dreapta politicã a fost investitã se duce pe Apa Sîmbetei. Zi de zi, orã de orã. Cã pe acest fond PSD-ul, care practic nu are de fãcut altceva decît pluta pe spate, creºte liniºtit, este o realitate incontestabilã. Dramatic este altceva: dreapta avea ºansa unei guvernãri realiste, care sã scoatã România la liman. Frecuºurile o macinã din nou. Iar discreditarea poate fi pe termen lung, dacã nu chiar ireversibilã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!