Reforma din justiție a primit bilă gri în noul raport al Comisiei Europene. CSM a și avut o reacție rapidă, ieri. Bineînțeles, s-au inflamat și spiritele. Atît în politic, cît și în mediul analiștilor - profesioniști ori amatori. Se discută despre modificări structurale, despre dinamica reformei. Despre europenizarea cadrului legislativ. Chestiuni care nu sînt deloc de neglijat și au în vedere chiar elemente de structură ale sistemului justiției. Dar care, dacă ar fi să recunoască cineva cinstit, reprezintă doar farduri de pus peste negrul robelor. Pentru că sistemul legilor este la nivelul celui european. Excepțiile nu sînt notabile. Hiba este în altă parte. În sărăcie. Și în meschinărie. Nu se va putea vorbi despre justiție europeană atîta timp cît judecătorul intră în ședința de judecată cu 60 de dosare în brațe. Cînd între două termene ale unui dosar trec minim trei săptămîni. Cînd nu e continuitate și cînd stau șase magistrați într-un birou, încercînd să motiveze corect și temeinic o sentință. De fapt, reforma ar trebui să se concentreze pe aceste aspecte: mai multe săli de judecată, mai mulți magistrați, procese care să nu mai dureze ani de zile. Realitatea este că avem judecători competenți și legi bune (excepțiile sînt nesemnificative). Dar nu poți avea o justiție coerentă și corectă atîta timp cît magistratul are pe cap o tonă de dosare. Mai mulți magistrați și mai multe săli de judecată costă însă. Căci procesomania națională are costuri uriașe, mai ales dacă vrem să fim europeni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!