* Asearã, pe dealurile Branului, sãtenii au aprins flãcãrile care alungã spiritele rele ºi cinstesc recolta strînsã pînã în ajunul zilei de Sf. Dumitru
„Hai la focu’ lu’ Sumedru, cu mere, cu pere, cu nuci, cã-s mai dulci!“, strigã femeile, flãcãii ºi copiii din toatã zona Branului, în seara de dinainte de Sân’ Dumitru. În toate satele din Þara Bîrsei se aprind focuri, ºi toatã suflarea se bucurã de recolta de toamnã. „Focul de Sumedru reprezintã purificarea naturii, înaintea iernii. Se strîng toate resturile vegetale, li se dã foc, sã ardã toate spiritele rele. Se zice cã flãcãrile alungã ºi ielele. În seara asta, vin mamele ºi bunicile, cu mere, cu pere, cu ceea ce au strîns ele din recoltã ºi le împart copiilor. E ºi o pomanã, totodatã“, îmi spune Paula Chiþu, în-vãþãtoare la ªcoala generalã din Moeciu de Jos.
Fumul anunþã
iarnã bunã
Primarul comunei a a-prins asearã torþa ºi a dat foc ºirei de cetinã, dinainte pre-gãtitã. „Focul este echivalentul zilei recoltei. Are semnificaþia încheierii unui an agricol ºi pastoral. Semnificã începutul iernii“, explicã el, prin ploaia de scîntei. Mai spune cã bãtrînii cred cã pot sã ghiceascã dacã iarna va fi grea, dupã cum arde focul. „O sã fie o iarnã bunã, cu zãpadã destulã, cu oameni buni, cu belºug bun ºi cu mulþumire sufleteascã. Ne dãm seama dupã voioºia lumii“, a prezis asearã o bã-trînã. „Fumul se duce în sus. Dacã ar fi mers în pãrþi, însemna cã o sã fie timp ploios“, zice femeia. „Spe-rãm sã fie mai blîndã, cã de frig sîntem sãtui...“, îºi dã cu pãrerea un om din mulþime. „Nu ºtiu cum o fi iarna, dar sigur ne-am luat adio de la varã. Cam aºa e cu focul. Aºa s-a moºtenit“, mai zice moºul.
Bucurie
cu lãutari
În jurul focului, tinerii satului, îmbrãcaþi în cojoace miþoase, de cioban, dau roatã rugului. În mijlocul lor, lãutarul satului cîntã de zor din “piþigoaie“, ceva între trompetã ºi caval, încãlzit de þuica fiartã ºi de bucuria mulþimii. „Cam aºa o fost de cînd lumea“, hîrîie vesel lãutarul, arãtîndu-mi singurul dinte care i-a mai rãmas. Þîncii rîd ºi ei ºi se joacã în jurul focului, prinzînd în mînuþe fulgii de cenuºã.
Sfîntul Dimitrie, izvorîtorul de mir
• Dimitrie l-a înfruntat pe împãratul Maximilian Sfîntul Mare Martir Dimitrie s-a nãscut în Tesalonic. Era creºtin, ca ºi tatãl sãu, care era conducãtorul cetãþii. La moartea acestuia, Dimitrie l-a urmat la conducerea Tesalonicului. Cînd a aflat cã e creºtin, împãratul Ma-ximilian i-a cerut sã renunþe la credinþa sa. Dimitrie l-a înfruntat pe împãrat ºi i-a îndemnat ºi pe ceilalþi creºtini sã-ºi mãrturiseascã crezul. Maximilian a hotãrît moartea lui Dimitrie. În dimineaþa zilei de 26 octombrie 304, ostaºii împãratului au intrat în temniþa în care fusese aruncat Dimitrie ºi l-au ucis cu suliþele. Noaptea, trupul sãu a fost luat de un credincios ºi îngropat în tainã. Deasupra mormîntului sãu a fost ridicatã o micã bisericã în care se savîrºeau mi-nuni. Cînd un creºtin vindecat de boalã a hotãrît sã dãrîme prima bisericã pentru a ridica una mai mare, s-a descoperit cã moaºtele Sfîntului Dimitrie nu au putrezit. Mai mult, din trupul sãu a izvorît un mir plãcut mirositor care s-a rãspîndit în toatã cetatea. De aceea, se spune despre Sfîntul Dimitrie cã este izvorîtorul de mir.
Dimitrie cel Nou,
al doilea Sfînt Dimitrie
• Dacã în 26 octombrie, creºtinii îl prãznuiesc pe Sfîntul Martir Dimitrie, în 27 octombrie este sãrbãtoarea Sfîntului Dimitrie cel Nou-Basarabov, unul din sfinþii cu moaºte în România, aflate la catedrala patriarhalã din Bucureºti. Acest al doilea sfînt cu numele de Dimitrie s-a nãscut în satul Basarabov din Bulgaria, în timpul imperiului valaho-bulgar. Nãzuind spre o viaþã complet închinatã lui Dumnezeu, a devenit cãlugar într-o mãnãstire adãpostitã într-o peºterã din apropierea satului natal. Aici a petrecut mulþi ani, în post, rugãciune ºi înfrîngere, fiind înzestrat cu darul facerii de mi-nuni încã din timpul vieþii.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!