Se împlinesc 9 luni de cînd Traian Băsescu a devenit președintele României. Un prim bilanț este justificat. Cît a promis și cît a făcut realmente președintele?
Politologii și analiștii scrupuloși au energia și competența de-a privi o personalitate în toată complexitatea acesteia. Omul obișnuit, în schimb, ajunge destul de repede să-i atașeze fiecărui om de stat important cîte o etichetă. Așa s-a întîmplat cu Ion Iliescu, destul de repede cotat drept un nostalgic al comunismului cu față umană. Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu Emil Constantinescu. Destul de rapid, al doilea șef de stat postdecembrist a ajuns să întrupeze lipsa de hotărîre și de energie.
Actualul președinte nu are legături de mentalitate cu vechile structuri de putere din România și nici nu este un indecis. În schimb, spre consternarea susținătorilor săi necondiționați (numeroși la ora actuală), evoluția sa începe să fie tot mai mult asociată cu ideea de promisiune. În cele trei sferturi de ani scurse de la instalare, președintele a făcut multe anticipări optimiste. Instituția prezidențială a părut tot mai mult un factor omnipotent, menit să schimbe radical lucrurile în România. Realitatea însă a refuzat cu încăpățînare să urmeze vorbele exuberantului nostru președinte. Este suficient să amintim combaterea corupției, unde avem cele mai mari probleme.
Deocamdată, figura publică a președintelui este asociată cu ideea de promisiune generoasă.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!