Ludovic Orban, ºeful liberal al Bucureºtilor, a sãrit agresiv la gîtul democraþilor ºi al preºedintelui Bãsescu zilele trecute, la reuniunea liberalã argeºeanã. Nu este primul atac de acest gen. ªi nu este nici un atac neapãrat unidirecþional, pentru cã au fost sãgeþi suficiente trase ºi dinspre democraþi spre liberali. Sau lovituri la gleznã mai mult ori mai puþin discrete. Adevãrul este cã, de mai bine de o jumãtate de an încoace, strãduinþa cea mare la nivelul celor douã partide a fost de a demonstra cã, în realitate, scopul pentru care s-au angajat în comuna campanie electoralã a fost nu de a cîºtiga alegerile ºi a guverna responsabil ºi eficient, ci de a cîºtiga alegerile ºi, pe cale de consecinþã, dreptul de a se certa ca la uºa cortului. De preferinþã cu poale sãltate-n cap. Cîºtigãtorii alegerilor din urmã cu un an ºi-au cîºtigat, prin vot universal, direct, egal ºi secret, dreptul la mahala. Este ºi acesta un scop, în fond. Deºi, mai degrabã aº spune cã este un instrument. Pe fondul unei acute imaturitãþi politice, existã politicieni care au o unicã þintã: sã se vorbeascã despre ei. ªi au observat pînã ºi ei cã aºa este cel mai lesne: dai cu înjurãturile ºi eºti mediatizat. Iar dacã dai în aliaþi, cu atît mai aprig þii pagina întîi. ªi uite aºa cîºtigã omul notorietate. Cã, în numele acestui gen de notorietate sînt sacrificate principii ºi interese fundamentale, deja conteazã mai puþin. Esenþial este dreptul la mahala.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!