Orice minune ține, la noi, trei zile. Dar numai dacă e rezistentă. Minunea cu renunțarea la schimbarea președinților de consilii județene pe criteriul că nu-s de-ai noștri, a durat doar două zile. Și aceasta pentru că mesajul președintelui Băsescu pentru urechile coaliției la guvernare a sunat ca un soi de oratio in desertum. A vorbit omul în deșert, că de ascultat nu prea au fost urechi să asculte. Așa că mult sperata normalizare a relațiilor dintre politic și administrația publică rămîne, pe mai departe, un simplu deziderat. Desigur, nu trebuie înțeles de aici că am face apărare baronilor locali (pardon, județeni). Departe gîndul. Este vorba de ceva care a rămas - încă - străin de politicul băștinaș, și anume principiile. Căci aici este vorba, de fapt, de un principiu. Administrația publică românească suferă de 15 ani de o excesivă politizare. Și de aici, de instabilitate. Consecința decurge: lipsa profesionalizării reale, tendința de a scoate maximul de profit pe minimum de mandat. Și așa mai departe. Ideea reformei, din punctul acesta de vedere, viza fixarea unor reguli reale ale sistemului, reguli care să nu mai fie frunză în vînt, după cum bate... votul. Și care să se aplice pentru toată lumea la fel, fie că este vorba de oprișani sau neoprișani. Este ceea ce sugera Băsescu, susținut de o bună parte dintre reprezentanții la vîrf ai coaliției de guvernare. Numai că modificarea de mentalitate s-a schimbat în doar două zile. Iar interesul imediat este mai presant decît principiile și efectul pe termen lung.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!