N-am apucat să văd la televizor ultima conferință de presă a președintelui. Am citit însă cu surprindere a doua zi în ziare că Traian Băsescu spusese: sînt perfect în chestiunile de politică externă. M-am gîndit că președintele s-a și îmbolnăvit de sine ceea ce ar fi fost - nu-i așa? - îngrijorător.
Noroc cu retrospectiva unei televiziuni care, de altfel, nu-l simpatizează deloc pe șeful statului. E adevărat: președintele a fost întrebat dacă are să-și reproșeze ceva în legătură cu acțiunile sale de politică externă. Aici el a răspuns: nu,doamnă, sînt perfect! și a continuat cu rîsul lui binecunoscut.
Spunînd asta, Băsescu a fost și ironic și autoironic. Ironic față de jurnalistă, pentru că și dacă ar fi avut regrete nu le-ar fi făcut publice; autoironic, pentru că știe și el că n-are cum să fie perfect.
Acesta mi s-a părut tonul evident al răspunsului. Jurnaliștii care l-au taxat pe președinte au luat spusele președintelui în serios. O astfel de declarație pe bune vinde ziarul și, în plus, oricine are dreptul să interpreteze cum vrea vorbele lui Băsescu. Pe de altă parte însă nu pot să nu observ că șeful statului are prietenii lui indiferent de ce spune și ce face. Și asta ar trebui să-i scuture puțin pe consilierii șefului statului care sînt datori să vadă cum și de ce s-a ajuns aici. Punînd bariera în fața unei anumite părți a presei, președinția riscă mai mult decît dacă încearcă o nouă apropiere. Asta, firește, fără să fie o dragoste cu de-a sila.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!