Primul an, neîncheiat încă, al noii puteri este unul plin de evenimente. E, în primul rînd, anul inundațiilor, care s-au succedat obsedant din primăvară pînă acum. Dezastre după dezastre au afectat toate zonele țării, dîndu-ne imaginea exactă a fragilității vieților noastre.
Gravitatea situației a determinat PSD să ceară decretarea stării de necesitate. Din discursul fostului ministru Cristian Diaconescu nu am înțeles că fostul partid de guvernămînt e foarte îngrijorat de soarta oamenilor. E, în schimb, îngrijorat de faptul că Traian Băsescu e foarte popular. Și de aceea - în primul rînd, din păcate - PSD îi cere președintelui să se pună în fruntea acțiunii ca să arate că nu e în stare să gestioneze treburile.
Grija pentru oamenii năpăstuiți devine astfel o consecință a decretării stării de necesitate, de parcă formele de organizare ar putea rezolva enormele probleme prin ele însele.
Obsedat de Băsescu, PSD uită chiar de soarta celor care și-au pierdut tot. Asumarea responsabilității nu este, în astfel de situații, doar treaba celor de la putere ci a întregii clase politice. Acum, consensul iubit de Ion Iliescu ar avea rost. La sfîrșitul crizei, nu în timpul ei, PSD poate să-i ceară lui Băsescu socoteală. Acum însă inițiativele anti-Băsescu nu par decît jocuri politice. Și exact de jocuri politice au nevoie sinistrații.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!