Polemicile dintre politicieni sînt cu atît mai interesante cu cît respectivii sînt mai importanți. Așa fiind, deosebirile de opinii dintre președinte și primul-ministru referitoare la sistemul parlamentar românesc dețin un fel de record. Nu ne mai amintim ca vreun șef de stat român de după 1989 să mai fi fost contrazis atît de net de vreun prim-ministru în exercițiu.
Polemica Băsescu-Tăriceanu este, mai întîi, simptomul întîrziat al unei boli a Alianței PNL-PD. Asocierea respectivă s-a dovedit foarte eficientă la alegeri. Trecerea timpului scoate însă la iveală anumite contradicții greu de depășit. Specificul celor două partide este prea diferit, se pare. Oricît de flexibili și de oportuniști s-ar dovedi politicienii, cu indiferent cîtă ardoare ar dori puterea, deosebirile ies la iveală, în cele din urmă.
Asemănările de stil politic dintre cei doi (și nu deosebirile, cum ar putea să pară) par a fi următoarea cauză probabilă a polemicii. Pentru un președinte autoritar și doritor de-a se afla permanent în centrul atenției, precum Traian Băsescu, actualul premier pare a fi prea puțin ascultător. În ciuda unor aparențe tot mai estompate, Călin Popescu-Tăriceanu are, la rîndul său, structura psihică a unui autoritar. De aici, scînteile ce ies tot mai des în relațiile dintre cei doi.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!