Existã o sintagmã veºnicã ºi relevantã pentru condiþia umanã a multora: „interesul poartã fesul“. Lozincã transpusã însã la rang de principiu mai cu seamã pentru o serie - deloc de neglijat, numeric vorbind - de exponenþi ai politicului. Nu este musai sã faci parte din parlament pentru a îmbrãþiºa doctrina mai sus enunþatã. Este suficient sã fii, sã zicem, consilier. Nici nu are importanþã dacã judeþean, orãºenesc ori comunal. Important este ca individul sã îºi manifeste disponibilitatea pentru exercitarea interesului propriu. De aici pînã la purtatul fesului, pasul este mic. Tragedia nu o reprezintã însã traficul de interes/interese. Ci preþul, uneori de o tristã meschinãrie. Care preþ, nu de puþine ori, este, cum s-ar spune, de-un suc. Cã este vorba despre un post mai cãlduþ pentru cineva apropiat, de o plimbare peste mãri ºi þãri pe casã, masã ºi bani de buzunar. Sau de o comandã nici prea-prea, nici foarte-foarte pentru firma respectivului, pe bani de la buget. Dar este suficient pentru a se produce dereglajele scontate. Insul îºi poartã fericit fesul, ai lui asistã sideraþi la trãdarea interesului general sau de grup, iar alegãtorii nu mai înþeleg nimic. Doar cã au fost încã o datã fraieriþi, cã cei pe care i-au ºtampilat cu stînga au virat spre dreapta (sau invers), conform arhitecturii fesului propriu ºi personal. În fond, este o chestiune de preþ ºi nimic altceva. Convingerile, disciplina de partid ºi problemele de conºtiinþã nu îºi au locul într-o atare dialecticã din ce în ce mai uzitatã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!