Traficul de influență a fost considerat, la noi, cel puțin în ultimii 15 ani, drept sport național. Numai că nu este chiar așa. Există și competiții internaționale din care avem încă suficient de multe de învățat. Bunăoară, un Bernard Juan I Mari, parlamentar european, a trîntit-o: dacă politicul românesc își va băga nasul în economic, mai pupă Bucureștii aderare la Uniune altă dată, adică peste cinci ani. La o citire superficială a știrii nici măcar nu îi dai importanță, face parte din cotidian: UE e cu ochii pe noi ca pe butelie pe motive de corupție și de încălcat reguli europene la scenă deschisă. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Și un film al replicii de mai sus se impune. Petrom o ia razna cu prețul benzinei. Băsescu anunță că a cerut contractul de privatizare al Petrom și îl va supune unei atente analize. Transportatorii, și nu numai, solicită politicului anchetarea privatizării Petrom. Petrom coboară rapid prețul, în două rînduri chiar. Dar Petrom a fost cumpărată de OMV. Adică de una dintre puternicele companii austriece. Benzina s-a scumpit galopant în România. Nu și în Austria. De unde și concluzia: dacă Băsescu îndrăznește să ancheteze privatizarea Petrom prin cumpărare de către austriecii de la OMV, atunci aderarea României la UE va fi amînată cu cinci ani. Aici interesele sînt mari. Desigur, amenințarea deloc voalată nu era să o facă un europarlamentar de origine austriacă. A făcut-o Bernard Juan I Mari. Dar în spatele amenințării șade un puternic lobby. Noi, mai
neaoși, îi spunem trafic de influență.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!