Pentru Bãsescu, existenþa unor chestiuni cu tentã conflictualã a devenit o a doua naturã. Nu întîmplãtor, cãci preºedintele a dovedit o abilitate aparte în a gestiona crize, nu de puþine ori provocate chiar de la Cotroceni. Cîºtigul? Unul de imagine. Aflat peste ocean, la prima sa vizitã în Statele Unite, Traian Bãsescu aruncã pe „piaþã“ una deosebitã: ar vrea un parlament unicameral. O declaraþie care a fost mai mult decît suficientã pentru a arunca încã o datã spiritele în aer. Nu mã refer neapãrat la reacþia lui Iorgovan, care a caracterizat chestiunea drept o „imbecilitate“. Nici aliatul Marko Bela nu s-a arãtat din cale afarã de fericit de un parlament unicameral. ªi nici unii dintre parlamentarii liberali. Dar nu aici este problema. Scandalul stîrnit de reacþia lui Iorgovan deja focalizeazã atenþia opiniei publice asupra noului subiect. Numai cã þinta este alta. Nu o decizie mai rapidã ºi o reformã pro-europeanã a legislativului. În realitate, Bãsescu vizeazã un referendum. Hotãrîrea nu poate fi luatã - cãci este vorba de modificarea Constituþiei - decît prin referendum. ªi, dacã tot pui atunci o întrebare, poþi sã mai adaugi lîngã ea ºi altele. Fãrã a atrage tot atît atenþia ca cea intens mediatizatã. Dar care pot trece cu suficientã discreþie, avînd însã posibile efecte pe termen lung asupra scenei politice ºi nu numai. Cãci, în fond, ce conteazã în politicã? Puterea, cucerirea ºi conservarea ei. Este, în fond, o posibilã construcþie.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!