Într-un barometru de opinie publicã, profesorii ºi învãþãtorii din învãþãmîntul preuniveristar s-au dovedit a fi una dintre categoriile sociale în care publicul are cea mai mare încredere. E o onoare pentru cadrele didactice. Onoarea nu þine însã de foame.
Majoritatea salariilor din învãþãmînt, în întregul sãu, e deprimantã. Toate guvernãrile de dupã Revoluþie au prelungit mizeria din comunism. Ba mai mult, doi miniºtri, Andrei Marga ºi Mircea Miclea, au luat ºi iau mãsuri dure de reformã, operînd „pacientul“ fãrã anestezie.
Ultimul buget propus ºi votat de PSD, adicã de un partid social-democrat, care, aºa cum îi zice doctrina, ar trebui sã sprijine educaþia, a fost sub 4% din PIB. Speranþele sînt ca actuala guvernare sã nu mai aloce învãþãmîntului un buget la limita supravieþuirii. Aºa cel puþin au promis ºi liberalii ºi democraþii în campania electoralã.
Eu unul sînt, din punctul ãsta de vedere, optimst. Nu pentru cã sînt convins cã actualii guvernaþi preþuiesc mai mult educaþia decît foºtii, ci pentru cã actualii sînt împinºi din spate de Uniunea Europeanã sã mãreascã alocaþia bugetarã „în vederea integrãrii“.
Ca ºi în atîtea alte situaþii, „ai noºtri“ nu fac un lucru bun decît împinºi de la spate de alþii. Pînã atunci cadrele didactice din preuniversitar rãmîn cu onoarea. Nu e puþin, dar nu e suficient. Vorba ceea: credibili, credibili, dar pînã cînd?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!