Jonathan Scheele, șeful Delegației Comisiei Europene la București, a afirmat-o extrem de răspicat: România va avea probleme dacă justiția nu va intra în normalitatea europeană pînă în primăvara anului viitor. Cu alte cuvinte, clauza de salvagradare nu va rămîne în stadiul de pisică de arătat, ci va acționa efectiv. Remarca lui Scheele nu este întîmplătoare și nici gratuită. Reforma în justiție, demarată cu surle și trîmbițe, a făcut primul pas, apoi a tras pe dreapta, să își mai tragă un pic sufletul. Desigur, se va face și pasul al doilea și, mai mult ca sigur, și al treilea. Dar există și o serie de pași ce trebuie făcuți. Care nu mai țin însă nici de președintele Băsesu, nici de ministrul Monica Macovei. Pentru că adevărata reformă ține de mentalitate. Și, mai mult, de conștiință. Îmi spunea, în aceste zile, un tînăr avocat: Sînt judecători care știu foarte bine procedură. Procedura română este mult mai clară decît a altor state (discutăm în penal), dar tot sînt articole care pot fi supuse interpretării. Ei bine, sînt judecători care nu au curajul a le interpreta fără a se cenzura prin prisma faptului că vor fi urechiați. Sau destituiți chiar. Care nu au curajul de asculta de conștiința și pregătirea lor. Brașovul este o comunitate relativ fericită din acest punct de vedere. Magistrații care corespund descrierii mai tînărului avocat reprezintă excepțiile. Dar sînt instanțe unde aceasta este regula. De altfel, aici este și kilometrul 0 al justiției. La nivel de conștiință umană și profesională.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!