Nu era nevoie sã se cheltuiascã bani de la buget pentru a se vedea cum priveºte românul de rînd aderarea la Uniunea Europeanã. ªi nu era nevoie ca operatorii IRSOP sã se insoleze în soare sau sã facã igrasie în ploaie întrebînd în stînga ºi în dreapta ceea ce este mai mult decît evident. Românul zice (generic vorbind) „Urraaaa, hai în UE, bã!“ Dar, dacã îl iei la bani mãrunþi ai parte de surprize. Pentru cã românul nu þi-ar putea spune exact de ce vrea acolo, în UE-le ãsta. Mai puþin de o cincime vorbesc despre avantajele pe termen lung, despre creºterea standardelor democratice, despre libertatea de miºcare. Marea majoritate a românilor vãd în primul rînd dezavantajele pe termen scurt: scumpiri peste scumpiri, o viaþã tot mai grea, ºomaj, sãrãcie. Iar românul înjurã. Îl înjurã pe cel aflat la guvernare pentru cã acolo este butonul de comandã care marcheazã scumpirea gigacaloriei, kilowattului, gazului ºi benzinei. Pentru cã la „ãla“ de guverneazã sînt pîrghiile ce sînt acþionate spre o pîine mai scumpã. ªi nu numai. Pensionarul care îºi drãmuieºte ºi ultimul ban se uitã cu groazã la repartitorul de cãldurã, inert deocamdatã, ºi înjurã de aderare, de guvernare, de... Dar, per global, stãm bine. Acelaºi pensionar ºi acelaºi român care, luat la bani mãrunþi, este ãl mai eurosceptic cu putinþã, dã pe de lãturi de optimism frenetic: vrea în UE. Desigur, va intra în pas de defilare, nu scandînd lozinci, ca în cealaltã uniune, care fuse ºi se duse, ci mîrîind înjurãturi. Cãci noi sîntem originali pînã ºi în scepticism.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!