Relatările jurnalistice despre preferința pentru cocaină a lui Țiriac junior au căpătat deja o oarecare vechime. Procesul respectiv se derulează trudnic. Există totuși unele condamnări. În ceea ce-l privește pe fiul marelui bogătaș, lucrurile nu sînt lămurite și este de presupus că nici nu se vor lămuri curînd. Căile de apărare într-o justiție cu adevărat imparțială sînt aproape infinite. Avocații pot invoca tot felul de împrejurări, declarațiile pot fi retrase, încadrările schimbate etc.
Pe omul obișnuit din România de azi nu-l prea interesează subtilitățile juridice. El așteaptă verdictul, oricare ar fi acesta, trăind un fel de satisfacție dulce-amară atunci cînd observă că și un om foarte bogat poate fi pedepsit altfel decît prin înjurături. În legătură cu derulările amintite mai sus intervine însă și un sentiment special, de uluire. Cum, domnule, cocaina stătea pe mese, la discreție? Păi, eu nici n-am văzut cum arată acest praf altundeva decît în filme!
Evident, această reacție pare naivă. În realitate, este ironică. Omul obișnuit, situat undeva la galeria vieții sociale, îi taxează astfel pe cei aflați pe scenă, în lumina reflectoarelor.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!