Scriam, nu cu mult timp în urmã, despre politica falimentarã dusã de BNR. ªi despre faptul cã iniþiativele lui Mugur Isãrescu nu numai cã nu vor tempera inflaþia ci, dimpotrivã, o vor genera mai abitir. De fapt, discursurile guvernatorului BNR s-au dovedit a fi un soi de pudrã, menitã a cosmetiza tenul ºifonat al inflaþiei. Ceea ce, vorba matematicianului, este demonstrat. Spunea Isãrescu cã, graþie politicilor BNR, vor fi preþuri care vor da înapoi - ºi a exemplificat cu cel al benzinei. La cîteva zile, acesta a sãrit în aer, crescînd spectaculos. Preþul alimentelor a luat-o razna; al produselor agricole, fie cereale, legume ori fructe - la fel. S-au scumpit utilitãþile ºi se vor scumpi iarãºi de la 1 octombrie. Iar inflaþia de 7% se dovedeºte a fi un vis pentru ºeful bãncii centrale a României. În mod paradoxal însã, în pofida unei întregi suite de mãsuri, sã-i spunem eufemistic, controversate, Isãrescu ºi-a conservat, indiferent de culoarea guverului, fotoliul. Sã nu uitãm, în sarcina sa se pot reþine multe întîmplãri... „interesante“. Naþionalizarea valutei în ’92, punerea pe butuci a Bãncii Dacia Felix, o entitate financiarã care derula în acel moment mai mult de o treime din masa financiarã a României - sînt numai douã din exemplele ce pot fi invocate. Dar aici intrã ºi blocajul la creditele în valutã sau la cele de consum. Pentru cã, paradoxal, Isãrescu vede o unicã variantã la inflaþie: stoparea consumului. ªi dacã nu consumi nimic, ce mai conteazã preþurile? E logica sfinxului de la BNR.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!