În mod cert, în politicul românesc ceva s-a schimbat. În premierã a fost implementat - ºi deocamdatã funcþioneazã cu succes - modelul american. Principala regulã a ºefului de la Casa Albã este imaginea. Acþiunea Washingtonului este ghidatã de indicatorii de imagine. Este ceea ce se face acum la Cotroceni. Adaptat la specificul naþional. Pentru cã, mai mult ca orice, românului îi place, chiar dacã nu o mãrturiseºte, criza. Este un subiect bun de bîrfit. ªi acesta este un sport adorat de o majoritate mai mult decît semnificativã de pe Dîmboviþa. Desigur, nu generalizãm. ªi atunci Cotroceniul navigheazã printre crize, unele reale, altele provocate. Iar Bãsescu a cãpãtat statutul de specialist în gestionarea crizelor, acþiune din care iese, de fiecare datã, cu un plus de imagine. O atare explicaþie poate cãpãta ºi recenta crizã care a dus la întîlnirile de ieri ale liderilor partidelor din coaliþia guvernamentalã, dar ºi a vîrfurilor politice ale Alianþei. Oficial se face vorbire despre Constituþie ºi instrumente democratice menite a asigura funcþionarea majoritãþii în acþiunea de guvernare ºi în legislativ. În subteran sînt însã jocurile pentru putere ºi, mai cu seamã, pentru conservarea puterii post-aderare. Bãsescu se þine de cuvînt: nu este arbitru, ci jucãtor activ în politicul de azi. ªi joacã la o dublã construcþie: a unei entitãþi politice care sã îi conserve ºi dezvolte puterea ºi a unei opoziþii cu funcþii strict decorative. De aici ºi calarea pe ideea revocãrii lui Nãstase ºi Vãcãroiu de la conducerea celor douã Camere.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!