Titlul de mai sus reciclează o expresie folosită de încrezătorii în viața de după moarte. Moartea nu este decît o etapă, spun aceștia. După ea urmează o altă viață. Cum stau lucrurile însă în ceea ce privește viața politică?
O retrospectivă a istoriei noastre recente arată că așa-numită moarte politică nu este tocmai o vorbă goală. Se poate constata că eșecul de mari proporții al unui politician de frunte nu este urmat de revirimente spectaculoase. De regulă, celui căzut de la mare înălțime îi sînt rezervate roluri strict decorative. Exemplul cel mai la îndemînă este fostul președinte Emil Constantinescu. Acesta a anunțat, nu fără note patetice, retragerea sa definitivă din viața politică. A urmat apoi o recidivă. Devenit șef al unui partid de buzunar, fostului președinte nu i-a rămas decît să constate că, în ochii electoratului, vremea sa politică a trecut definitiv. Speratul său come back politic s-a dovedit pură utopie.
Ceva asemănător s-a petrecut în privința lui Petre Roman. După neinspirata sa tentativă de-a se emancipa de sub tutela lui Ion Iliescu, fostul revoluționar a trecut într-o poziție politică secundară, aparent pentru totdeauna. Un reviriment nu se prea întrevede, în ceea ce-l privește. Ultima sa inițiativă, a polului social de stînga pare la fel de firavă ca și altele asemănătoare.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!