PSD este, încă, cel puțin prin prisma rezultatelor electorale, cel mai puternic partid din România. Fapt care ar trebui să constituie un cîștig substanțial pentru stabilitate și democrație. Un partid de o asemenea anvergură în opoziție ar reprezenta un garant pentru echilibru. Așa spune teoria, numai că realitatea concretă e alta. PSD are, la ora actuală, o conducere bicefală. Bine, bine, s-ar putea spune, dar bicefalismul a existat și înainte, doar erau Iliescu și Năstase. Nimic mai fals. Erau două tabere, două aripi, dar conducerea partidului era unică, indiferent de animozitățile dintre cei doi. La ora actuală, PSD a devenit un generator de instabilitate datorită existenței celor doi președinți, Geoană și Năstase, fiecare dintre ei încercînd a dovedi că este mult mai președinte decît celălalt. Iar efortul politic se îndreaptă spre dovedirea rivalului, nu spre controlul gestionării puterii în stat.
Bicefalia acută nu este însă o maladie de care suferă exclusiv PSD. De această boală este grav atinsă și Alianța D.A. Pe de o parte Băsescu, chiar dacă o face din culise și nu la vedere, încearcă să traseze o serie de traiectorii ale evoluției politice, un joc de factură profesionistă care presupune inclusiv, vorba șahistului, un gambit. Există însă și celălalt cap al Alianței, Tăriceanu, ale cărui opinii sînt fundamental opuse cu ale președintelui Băsescu. De unde un nou focar, mult mai grav de data aceasta de dezechilibre. Iar întîmplarea de acum dintre cele două palate este mai mult decît relevantă, iar criza Cotroceni-Victoria - acută.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!