Consiliul Superior al Magistraturii este un organism format din cei mai cei magistrați ai țării. Din cei care se situează deasupra binelui și răului. Cei care dau cu legea în corupție mai abitir ca olteanul cu pliciul în muște. De aceea mă și așteptam ca discuțiile dintre CSM și ministrul justiției, Monica Macovei, pe tema decapitării PNA să fie aprinse. În fond, se discută nu prezentul justiției, ci viitorul României. Cînd colo, am asistat la un penibil monolog al ministrului justiției, timp în care marea majoritate a șogunilor magistraturii picoteau plictisiți. Ce-o vrea și obsedata asta - era întrebarea care se citea pe multe dintre figurilor magistraților din CSM. Onorabilii stîlpi de rezistență ai justiției române au catadicsit să o asculte pe ministreasă. Asculte este însă numai un fel de a spune. Pentru că, mai degrabă, Monica Macovei a vorbit pereților. Membrii CSM nu au fost deloc impresionați de pledoaria ministerială pe marginea lipsei de eficiență a conducerii PNA. Nu au fost deloc impresionați de faptul că, în trei ani de activitate, PNA nu a finalizat nici un caz de mare corupție. Nu au fost deloc impresionați că gradul înalt de corupție din România va activa automat clauza de salvgardare, ceea ce duce la amînarea aderării la UE și la pierderea fondurilor de aderare. Într-adevăr, întîlnirea dintre ministrul justiției și CSM a fost interesantă. Și relevantă pentru starea de fapt din România anului 2005 de la Nașterea Domnului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!