Liberalii sînt inflamaþi. O bunã parte dintre ei l-ar vrea pe Stolojan. O altã parte strînge rîndurile în jurul actualului premier, Tãriceanu. Pentru aceºtia, Tãriceanu este garantul independenþei liberale. Cãci existã ºi temerea cã venirea lui Stolojan ar însemna fuziunea (eventual prin absorbþie) cu democraþii. ªi nu este vorba de identitãþi doctrinare, de convingeri ideologice, ci, mult mai banal (dar ºi mai concret), de funcþii ºi posturi. Interesantã este ºi percepþia la nivel de imagine exterioarã partidului: Tãriceanu apare (în pofida unei agresive campanii de moment, în care premierul se bãrbiereºte cu apã de izvor, viziteazã ºantiere de reconstrucþie etc.) în posturã de perdant, erodat deja de multiplele gafe ale primei jumãtãþi de an, în timp ce Stolojan este identificat cu speranþa. ªi cu randamentul, adicã exact cu ceea ce cam lipseºte la ora actualã.
Ca sã fie jocul cît mai interesant ºi ecuaþia cît mai complicatã, bineînþeles cã ºi-a bãgat ºi necuratul coada. Adicã Valeriu Stoica, un «creier» care nu poate accepta faptul cã a fost marginalizat. Dar ºi Dinu Patriciu care, la rîndul lui, are poliþe grele de plãtit. Este adevãrat, Tãriceanu îºi ia mãsuri de siguranþã. Mona Muscã acuzã faptul cã lideri liberali au fost împiedicaþi sã ajungã la întîlnirea cu Stolojan. Tãriceanu îi cere noului sãu rival explicaþii. Iar în organizaþiile din þarã tensiunea creºte. Chestiunea Stolojan a inflamat partidul. Pentru cã aici nu se discutã despre o persoanã sau alta, ci despre despre soarta partidului.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!