Între politicienii români ai vremurilor din urmă, Theodor Stolojan face figura singulară a celui apăsat de o seriozitate aproape tragică. Desigur, nu este vorba despre apropiata moarte a cuiva, cu atît mai puțin a fostului candidat la președinție, dat la o parte în favoarea actualului șef al statului. Stolojan însă, cu seriozitatea și cu rictusurile sale de om fără zîmbet, stîrnește parcă presimțirea a nu știu ce primejdii funeste.
Cîtă deosebire față de alți politicieni, cu fețele numai zîmbet! Ce distanță față de nesecata veselie prezidențială, de exemplu! Înfățișarea lui Theodor Stolojan este a unui om preocupat pînă peste marginile preocupării de niște probleme nespus de spinoase. Politicienii obișnuiți le arată alegătorilor niște fețe de oameni siguri pe ei înșiși, cu mult umor (semn de inteligență, zice-se). Ei sugerează astfel ca dețin rezolvări pentru toate problemele prezente și viitoare.
În aceste zile se discută despre posibilitatea ca Theodor Stolojan să devină noul prim-ministru. După cele întîmplate cu prilejul alegerilor prezidențiale de anul trecut, această variantă pare mai degrabă bizară. Imaginea publică a actualului consilier de la Cotroceni nu mai este OK, precum cîndva. În mințile oamenilor de rînd, imaginea politicianului foarte serios a fost în bună măsură înlocuită de una a celui apăsat de nu se știe ce fatalitate nefericită.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!