Cîtă agitație, cîți nervi, cîte vorbe dure în săptămînile în care eram aproape siguri că vor fi alegeri anticipate. A fost suficientă răzgîndirea premierului că toată istoria și isteria anticipatelor să se facă praf. Tăriceanu a înfățișat motivele revenirii asupra deciziei, punînd în fruntea lor inundațiile, situînd apoi integrarea europeană și încheind cu reforma justiției.
Dacă pentru observatorii apropiați ai fenomenului politic aceste bîlbe devin inexplicabile, pentru electorat decizia lui Tăriceanu este, probabil, cea dreaptă. Pe termen scurt, Tăriceanu a răspuns voinței poporului care nu era dispus să meargă iar la vot într-un interval atît de scurt.
Pe termen mediu și lung, momentul favorabil pierdut, despre care vorbeau și președintele Băsescu și Emil Boc, nu se va mai întoarce. Probabil că Alianța va intra într-un proces de erodare a imaginii publice care va favoriza PSD. În plus, în intervalul în care premierul s-a jucat de-a demisia s-a putut vedea că PC, fostul PUR, joacă fără discreție la două capete, lăsînd Alianța baltă mai ales în momente cheie.
Cu fragila majoritate pe care o are, cu un premier care și-a creat o imagine de om șovăielnic, Alianței îi va fi și mai greu să guverneze acum. Și asta cu atît mai mult cu cît 2005 se dovedește un an foarte greu pentru toată lumea.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!