Un post de televiziune a imaginat o găselniță aparent fără greș în materie de mărire a audienței. Pe ecran apar în mod repetat două imagini puse în paralel. Mai întîi, o scenă de coșmar dintr-un sat lovit de furia apelor. Apoi, imaginea unor guvernanți așezați foarte comod și civilizat în jurul unei mese lungi. Sugestia este că durerea populară nu ajunge la urechile celor de la putere decît sub forma unor informații reci, incapabile să-i clintească pe politicieni din mentalitatea lor egoistă.
Acest conflict este fals, dacă ne gîndim la regulile reale ale unei societăți democratice, cum dorim să construim. Surprinzător lucru, dar acuzarea stereotipă a guvernanților în legătură cu lipsa lor de reacție adecvată la recentele calamități are o proveniență marxistă. Este de fapt vorba despre o adaptare a unui mit, cel al luptei de clasă. Deși lucrurile s-au schimbat în România, sugerează respectivii jurnaliști, suflînd în pînzele opoziției, între cei puternici și cei săraci există o prăpastie.
Corect ar fi să se discute la rece despre funcționarea instituțiilor în contextul dat. Sloganurile populiste ar urma să rămînă doar la îndemîna partidelor din opoziție.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!