În diverse mãsuri ºi la diferite nivele, analizã politicã fac toþi adulþii normali la minte. Ce-i drept, majoritatea se rezumã la preluarea unor fraze ale altora, auzite la televizor sau citite în vreun ziar. Chiar ºi aºa, prin practicarea unui soi de folclor politic, fiecare îºi dã cu pãrerea asupra a ceea ce se petrece. În anumite ocazii însã, analistul politic amator se trezeºte în faþa unor situaþii enervant de complicate. Pîndit de-o durere de cap, respectivul simte nevoia sã renunþe la „analizã“ ºi se mulþumeºte sã ridice din umeri. Ceva în acest gen pare sã se fi petrecut zilele trecute, cînd premierul Tãriceanu ºi-a anunþat intenþia de-a demisiona.
Adevãrul este cã ºi analiºtii profesioniºti sînt destul de nedumeriþi, în conjunctura creatã. Probã sînt comentariile apãrute imediat dupã anunþ. Cîteva idei au fost, ce-i drept, unanim acceptate. Curtea Constituþionalã a acþionat ca ºi cum ar fi fost manevratã din umbrã de „partidul“ lui Ion Iliescu. Preºedintele Traian Bãsescu a dovedit cã este din ce în ce mai puternic. Alianþa democraþi+liberali promite sã obþinã în alegerile anticipate un scor mai bun decît cel de anul trecut.
Neclaritãþile sînt multe. De ce „oculta“ forþeazã alegerile anticipate, din moment ce PSD n-a crescut în sondaje? De ce UDMR se aratã iritat de ideea alegerilor? De ce sînt posibile prea multe variante contradictorii, inclusiv respingerea parlamentarã a alegerilor anticipate?
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!