Introducerea leului greu nu este nici pe departe un succes. Mai degrabã poate fi catalogatã drept o imensã cacealma. Noua monedã ar trebui numitã „leu scurt“, în nici un caz „leu greu“. Greu ar fi fost dacã ar fi luat în putere. Dar noul leu nu a prins nici un pic de vlagã faþã de cel vechi. Cumperi tot aceeaºi cantitate de produse cu leul cosmetizat cîtã cumpãrai ºi cu cel vechi. Lipsesc patru zerouri, ori, asta o ºtie oricine, zero înseamnã zero. Biletul de tramvai este 1 leu faþã de 10.000, nu 50 de bani. Mai mult chiar, în momentul în care leul zis ºi „greu“ a intrat în viaþa românilor, cantitatea de bunuri ºi servicii ce putea fi achiziþionatã a scãzut considerabil. În aceeaºi zi - încã o mostrã a unei gîndiri grav purtãtoare de retard - se majoreazã tarifele la energia electricã, la gazele naturale, la energia termicã, se scumpeºte transportul, se scumpesc o serie de produse, inclusiv alimentare. Noul leu nu este nici pe departe mai greu. Este doar mai scurt de coadã. Economiile populaþiei tot în valutã se fac pentru cã dobînda la depozitele în lei este sub rata inflaþiei. Preþurile la imobile, autoturisme etc. - în valutã se exprimã pentru cã leul zis greu nu stîrneºte încã încredere. Denominarea vine pe fondul amputãrii a patru zerouri, nu pe al creºterii efective a puterii de cumpãrare, a creºterii plus-valorii ca urmare a unei productivitãþi sporite. Denominarea nu are legãturã cu însãnãtoºirea economiei. Este doar datul cu pudrã din greu pe o faþã adînc ciupitã de vãrsat.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!