De ieri, România este, cum s-ar spune, denominată. Piața a reacționat bine. Adică nu a avut nici un fel de reacție. Raportul leu - dolar/leu - euro a rămas tot pe acolo, evoluînd în limitele normale. Românii nu au dat năvală nici să schimbe în valută, nici să achiziționeze bunuri. Și nu că nu ar avea bani, dinamica pieții susține exact invers. Pe acest fond, vine însă lovitura guvernamentală. Greu de digerat. Salariile bugetarilor, care ar fi trebuit indexate de la 1 iulie cu 6%, au fost înghețate. De aici semnalul înghețării lefurilor în întreaga economie, indiferent de sector. Tarifele la utilități au crescut iarăși începînd de ieri. Ca să nu mai vorbim despre prețul carburanților care evoluează spre cote amețitoare, deja bătîndu-se pe burtă cu cel din UE, unde, oricum, veniturile populației sînt de 8-10 ori mai mari. Concluzia este mai mult decît transparentă: standardul de viață va scădea. Iar dacă la asta se adaugă și intenția guvernului de a mări TVA-ul la 22%, proiecția este mai mult decît evidentă. Este adevărat, reacția de a îngheța salariile nu este lipsită de substanță. Pentru că denominarea vine să curme un deceniu și jumătate de inflație galopantă. A da frîu liber creșterilor salariale și de consum, înseamnă a redeschide poarta inflației. Și ne întoarcem de unde am plecat. Numai că o gîndire în sistem macroeconomic nu ține nici de cald, nici de foame milioanelor de români puși în fața faptului împlinit nu numai fără a li se cere părerea, dar și fără a li se explica.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!