Faptul că Emil Boc a fost ales președintele Partidului Democrat, sîmbătă, în baza moțiunii populare, este un element de semnificație secundă în istoricul întrunirii democraților. Sau, oricum, substanțial pus în umbră de două întîmplări (deloc întîmplătoare). Este greu a stabili o ierarhie a celor doi vectori care au marcat alegerile pentru noul președinte PD. Ca rezonanță politică internațională, desigur, este important semnalul, dublat de semnificația delegației la vîrf a Partidului Popular European. Acesta este fondul pe care Boc a anunțat retragerea democraților români din Internaționala Socialistă. Că astfel s-a oficializat poziția de dreapta a PD este una. Dar și mai important este faptul că, prin deplasarea la București a artileriei sale grele, PPE dă un semnal foarte limpede: acesta este partidul din România agreat de populari, acesta este cel invitat la masa de joc a politicii europene. Nici țărăniștii populari și nici UDMR, ca să nu mai vorbim de PRM (sau PPRM) nu contează în ecuația europeană. Semnalul e limpede și tranșant: prima dată PD.
Al doilea vector fundamental al Convenției democrate - de data aceasta pe plan al politicii interne - îl reprezintă noua poziție a liberalilor, exprimată de premierul Tăriceanu. După ce au fost ajutați (cu discreție) să comită greșeli în lanț, liberalii sînt gata acum să accepte inclusiv să fie fuzionați, numai să nu piardă trenul puterii. Alternativa anticipatelor cu un PD în creștere pe imaginea translatată inclusiv dinspre Băsescu și cu un PNL erodat de frecventele gafe pare a aduce, pentru liberali, spectrul neantizării după modelul unui alt partid istoric, PNȚCD. Drept pentru care mesajul lui Tăriceanu, deloc belicos, mai mult decît împăciuitorist chiar, făcînd referire la politici de fuzionare, își are importanța sa. Asupra căreia vom reveni însă, pentru că semnificația este multiplă. Și un aspect se merită a fi reținut: este pentru prima dată în cei 15 ani trecuți cînd în România se afirmă cu adevărat principiile unei democrații de dreapta. Cu întreaga sa doctrină și ideologie, cu programe economice de dreapta. Ceea ce înseamnă că acel prima dată ordine din campania electorală a lui 2004 nu a fost nici întîmplător lansat, și nici gratuit.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!