Se strîng rîndurile
Moțiunea populară lansată de Emil Boc pe latura de est a României tinde să treacă cvasi-neobservată. Normal, marii analiști ai politicului românesc încă mai au urme de Ariel de la dezbaterile aprinse pe marginea eliberării ostaticilor și/sau pe marginea punerii lui Ion Iliescu sub acuzare pentru mineriada din 13-15 iunie 1990. În schimb, lansarea moțiunii lui Emil Boc, actualul și viitorul lider al democraților nu stîrnește interes aproape deloc, ceea ce demonstrează nu numai superficialitate, ci și o modestă cunoaștere a construcțiilor de natură doctrinară, precum și a consecințelor acestora. Importantă nu este glisarea PD de la Internaționala Socialistă la Popularii europeni, ci ancorarea, în sfîrșit pe față, a PD în partea dreaptă a spectrului politic. Unde, de altfel, a fost dintotdeauna, numai că a disimulat de fiecare dată realitatea.
Dincolo de recunoașterea apartenenței la dreapta, prin vocea lui Emil Boc PD de fapt mai face un anunț cu mult mai important, cel puțin din punctul de vedere al pragmatismului politic: democrații atacă alegerile - anticipate sau normale - fără scutul Alianței D.A., fără a se mai încurca cu conservatorii lui Voiculescu sau liberalii lui Tăriceanu. Boc anunță că PD vrea să cucerească puterea fără alianțe și fără pietre de moară legate de gît. Și să o exercite cu autoritate, deși termenul folosit ca eufemism a fost de fermitate. În rezumat, democrații strîng zdravăn rîndurile și, pas cu pas, își dezvăluie adevărata identitate doctrinară. Treptat, pentru a nu șoca și a nu speria.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!