În ultimele două săptămîni, fenomenul migrației politice s-a accentuat vizibil. Sensul e unul singur: dinspre PSD spre partidele Alianței. Aici însă se face pauză. Dacă PNL acceptă preluarera faliților, PD refuză.
Cum e mai bine? Să ne amintim că, la putere fiind, PSD a racolat o mare parte dintre primarii care nu erau de culoare albastră. Cam cu nici un folos. În afară de număr și de senzația că domină autoritar, PSD nu s-a ales cu nimic mai mult decît cu senzația că sufocă politic țara.
Iată că liberalii calcă pe urme fostului partid de guvernămînt, preluînd cu nemiluita tot felul de oportuniști. Gestul pare nu o dovadă de forță, ci pe dos. Liberalii încearcă să răpună prin număr ceea ce PD reprezintă prin forță, mai ales prin forța președintelui Traian Băsescu. Dacă pe termen scurt acceptarea de membri PSD e o soluție, pe termen mediu și lung, ideea PNL e perdantă. Indivizii care trădează acum PSD vor trăda oricînd și PNL. În al doilea rînd, păsările migratoare vor fi tratate cu maximă circumspecție de vechii liberali.
Senzația este, din păcate, că foametea liberală e cauzată de un fel de handicap față de colegii de Alianță. Pentru un partid select ca PNL, acceptarea migrației politice este nu un semn de forță ci unul de slăbiciune. Față de mesajul clar de respingere a oprtuniștilor transmis de Emil Boc, politca brațelor deschise promovată de PNL sună rău. Rău de tot.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!