În PSD punctul critic se apropie. Este acel punct în care se declanșează reacția în lanț. Pentru că în PSD, după alegerile interne, fenomenul nu este unul de disoluție, ci unul de acumulare de tensiuni, de pregătire a unei explozii. Eventual, implozii. Deocamdată, patru nume mari ale partidului, nume însemnînd persoane cu influență și cu zone bine controlate, au părăsit partidul. Este vorba de senatorul de Iași, Neculai Apostol, de primarul Craiovei, Antonie Solomon, apoi de senatorul Ioan Talpeș, apropiat al lui Ion Iliescu, și, în fine, de deputatul Mihai Mălaimare. Chiar dacă pe prima scenă a partidului totul se desfășoară în pași de menuet, în interior temperaturile sînt în creștere. Și nu este neapărat vorba de o clarificare ideologică. Pentru că între doctrină și politică, la ora actuală, în România, există o prăpastie imensă. S-ar putea vorbi și despre un conflict între generații. Dar și aceasta ar fi o teorie care ține mai degrabă de zona superficialului. În realitate, tensiunile au apărut grație unui imens conflict de interese între grupările din partid. Un partid de talia PSD este doldora nu numai de personalități, ci și de interese. Care nu pot fi ținute nici în frîu și nici armonizate. La mijloc nu este vorba neapărat de putere, ci de folosul acesteia. Deontologia în politicul românesc este un banal afiș, în timp ce teleologia este fundamental răsturntă. PSD nu face excepție. Dimpotrivă, dă tonul. De aici tensiunile. Și pericolul unor divorțuri în stil italian.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!