Guvernul Alianþei nu are un mandat uºor. Cursa pentru integrarea în Uniunea Europeanã are ºi alte obstacole decît cele anticipate: inundaþiile sau situaþia ostaticilor din Irak. Popescu-Tãriceanu ºi echipa lui trebuie sã gestioneze o situaþie de crizã.
Competenþa ºi puterea de convingere a Alianþei se va reflecta însã nu doar în capacitatea de a reconstrui zonele sinistrate sau de a negocia o eliberare cît mai rapidã a oamenilor rãpiþi în Irak ci, pe termen lung, de a cîºtiga bãtãlia din justiþie.
Faptul cã prim-ministrul i-a acordat sprijin direct Monicãi Macovei aratã încã o datã cã lupta din justiþie e crîncenã. Noul pachet de legi propus de minstrul justiþiei pare punctul nevralgic împotriva cãruia se ridicã, direct sau prin intermediari, reacþionarii.
Dacã reforma necesarã e atît de profundã, mã întreb cum ar fi înfãptuit-o PSD. Probabil ar fi fost tot o cosmetizare sau mãcar o tentativã de cosmetizare bunã pentru adormit vigilenþa europenilor. Sau s-ar fi creat noile structuri tot cu oameni servili, datori partidului, ºantajabili.
Guvernul României are ºansa, pe aceastã ultimã sutã de metri, sã rupã pisica. Fiind vorba de ultimele bastioane ale totalitarismului, cuibãrite în zonele înalte ale justiþiei, bãtãlia nu e deloc simplã ºi nici dinainte cîºtigatã.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit �i de prietenii t�i!