Fluxul cotidian al informațiilor pune în fața omului obișnuit din România imaginea unei vieți politice extrem de frămîntate. Politicienii și directorii de opinie din mass-media se întrec în a oferi interpretări ale noutăților. Pentru a nu rămîne mai prejos, omul obișnuit se transformă, după cît îl duce capul, într-un analist politic. Produce, fie și numai pentru cunoscuții lui, explicații vizavi de tot ce se întîmplă.
Inundațiile, șuvița pierdută a lui Băsescu, schimbarea la față a PUR, prezența regelui Mihai la Moscova, relațiile amicale dintre Vladimir Putin și George W. Bush, ostaticii și prezența militară românească în Irak iată cîteva teme de discuție pentru analistul politic amator. Încercînd să lămurească lucrurile, acesta, la fel cu politicianul și cu directorul de opinie, aruncă ceva combustibil în focul intelectual al vieții cotidiene.
Cîtă dreptate au toți acești oameni dispuși să-și dea cu presupusul? Cît contează într-adevăr părerile lor? Iată niște întrebări fără răspuns. Pare clar, în schimb, faptul că intrarea în rolul de analist politic amator oferă o compensație psihică importantă. Mai ales dacă este un învins pe plan material, omul obișnuit se echilibrează psihic întrucîtva, pronunțîndu-se asupra vieții politice.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!