* Lenard Denes Istvan a cîștigat Olimpiada Internațională de
Germană din Polonia cu un proiect despre discriminare * Deni, ai cărui părinți nu știu boabă nemțește, a învățat germana de la bona lui săsoaică și s-a perfecționat de-a lungul anilor de școală
Este foarte important să știi mai mult decît o singură limbă străină. Pentru că limba reprezintă nu doar un mod de comunicare, ci și un mod de gîndire, un mod de a percepe lumea. Cînd spui «masă» în germană nu este aceeași «masă» ca în română sau engleză. Neamțul vede altfel o masă. El vede cum a fost gîndită, englezul, în schimb, se gîndește cum poate să pună ceaiul pe ea. Și apoi este extrem de important să poți citi în original o literatură atît de valoroasă precum cea germană.
Are 18 ani și este din Rîșnov. Visează să-și deschidă o afacere și să-și facă o organizație non-guvernamentală ca să-i învețe pe oameni cum să protejeze natura. Dar mai întîi de toate își dorește să treacă BAC-ul cu bine. Lenard Denes Istvan este în clasa a XII-a la Colegiul Național de Informatică Grigore Moisil și știe limba lui Goethe la fel de bine ca un vorbitor nativ. Dovada? Premiile pe care le-a luat la Olimpiada Internațională de Germană care a avut loc recent la Varșovia. Deni, cum îl răsfață familia și colegii, a luat premiul întîi la secțiunea proiecte și locul patru la secțiunea individuală, clasîndu-se pe cea mai bună poziție dintre cei patru concurenți care au reprezentat România.
Bona săsoaică, primul dascăl
de germană
Părinții lui Deni, care nu știu boabă nemțește, s-au trezit că, atunci cînd băiatul a început să vorbească, o rupea binișor în germană. Se poate spune că pasiunea pentru limba germană am căpătat-o pe cînd eram foarte mic. Aveam cam doi ani cînd am avut o bonă săsoaică. După o jumătate de an, a plecat în Germania. Eu învățasem însă destule cuvinte de la ea, iar fratele meu, care este cu doi ani și jumătate mai mare decît mine, prinsese și el ceva germană. Între noi am continuat să vorbim atît cît știam și puteam la acea vîrstă. Germana devenise limba noastră secretă, își amintește Deni. Părinții au fost încîntați de ușurința cu care băieții învățaseră germana, astfel că, atunci cînd a venit vremea ca Deni să meargă la școală, l-au înscris la secția germană a Școlii Generale nr. 2 din Rîșnov. În școala generală am învățat cu adevărat germana. Învățătoare mi-a fost doamna Thal, apoi l-am avut profesor pe soțul domniei sale. Ei au reușit să trezească în mine această pasiune, povestește olimpicul.
Suflet de filolog
Cînd a venit vremea să dea la liceu, Deni a făcut o alegere care a surprins pe toată lumea. În clasa a VIII-a îmi plăcea informatica. În timp, mi-am dat seama că ceea ce îmi plăcea mie atunci nu însemna informatica adevărată. Programarea m-a cam luat prin surprindere. La liceu am făcut doar două ore de germană pe săptămînă, suficient cît să-mi mențin nivelul. N-am avut probleme la învățătură, dar la materiile reale sînt destul de slab față de colegii mei de clasă, spune Deni care recunoaște că în adîncul sufletului se simte umanist. Cred că pentru un filolog este foarte important să urmeze niște cursuri de real. Matematica, fizica, informatica structurează mintea și ne sînt foarte utile, spune Deni.
O singură șansă
Născut pe 20 ianuarie 1987, la limita dintre Capricorn și Vărsător, Deni este un luptător cu o voință de fier. Din clasa a VI-a a început să meargă la olimpiada de germană, dar pînă în clasa a VIII-a n-a trecut de faza județeană. Într-a opta am ajuns la faza națională, dar am fost penultimul clasat. În clasa a IX-a am obținut locul întîi la proba individuală a olimpiadei naționale. Într-a X-a am luat locul întîi la individual și locul al doilea la proiect. În clasa a XI-a am obținut locul doi la individual și locul întîi la proiect și abia în clasa a XII-a am reușit să ies pe locul întîi la ambele probe. Internaționala de germană se ține o dată la doi ani și participanții trebuie să aibă peste 17 ani. Practic, fiecare are o singură șansă, povestește Deni.
Un proiect despre discriminare
Pentru Olimpiada Internațională din acest an, Deni s-a pregătit cu lotul național la Brașov sub îndrumarea profesoarei Georgeta Țoțea, inspectorul de specialitate de la IȘJ. Nu pot să spun că am făcut foarte multe exerciții de gramatică. Am noroc că, după atîta germană, pot să le fac din mers. Mai mult am citit. În preajma olimpiadei am făcut pregătire mai intensă, povestește liceanul. La olimpiada internațională au participat aproximativ 80 de copii din 20 de țări din Europa Centrală și de Est, dar și din Olanda, Islanda, Africa de Sud sau Rusia. Deni, laureat la secțiunea proiecte, a împărțit premiul cu colegele sale de echipă: o elevă din Africa de Sud și o alta din Albania. Tema generală a fost drepturile omului. Am primit mai multe articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului și a trebuit să ne alegem un articol, un drept pe baza căruia să dezvoltăm proiectul. Noi am ales să vorbim despre discriminare. Am avut toți trei ce să spunem pe acest subiect. În Africa de Sud a fost apartheid-ul, la noi există discriminarea rromilor, în Albania am aflat că există aceleași probleme ca la noi, povestește campionul brașovean.
A fost prea ușor
și am greșit
Proba individuală a fost surprinzătoare. A fost un lucru total neașteptat pentru noi, cei din România, deoarece am avut de compus o scrisoare. La olimpiada națională, de obicei această a treia fază a probei scrise consta într-un eseu de 500 de cuvinte, pe o temă mai filosofică. Acum am avut o oră la dispoziție pentru a face o scrisoare de 200 de cuvinte. Practic, a fost prea ușor. Din această cauză am și făcut anumite greșeli neașteptate. Am făcut greșeli de convenție și am scris cu 50 de cuvinte în plus, motiv pentru care am fost depunctat, explică Deni. Tema scrisorii a fost însă inedită: Trebuia să propunem pe cineva pentru Premiul Nobel. Am inventat un personaj, un om ai cărui părinți au fost misionari în Africa și au murit acolo. Personajul meu a decis să continue opera părinților, a urmat o facultate de diplomație și, deși i s-a oferit un post de ambasador la Paris, el a ales să se ducă în Africa și să încerce să răspîndească acolo pacea. În final reușește, dar nu se retrage din activitate, ci vrea să plece în Asia să-și continue munca.
Emoții de absolvent
Deni se pregătește acum de bacalaureat. Va da examen la limba română, matematică, informatică, germană și engleză. La germană, română și engleză știu că sînt foarte bine pregătit. La informatică și la matematică am oarecari emoții, dar sînt încrezător că nu vor apărea probleme. După BAC o să mă bucur de vacanță, apoi o să mă înscriu la Universitatea «Babeș-Bolyai» din Cluj, la psihologie. Voi intra fără admitere, grație rezultatului de la olimpiadă. Nu dau la germană pentru că nu vreau să devin profesor. În schimb, mă gîndesc că de la psihologie s-ar putea să obțin o bursă în străinătate. Oricum, o limbă străină este folositoare în orice domeniu. Chiar și numai dacă mergi pe stradă și te oprește un turist să te întrebe ceva, spune Deni.
De la Liszt,
la orhidee
Ca orice adolescent, Deni este pasionat de muzică. Dar nu orice fel de muzică. Îmi plac foarte mult compozițiile lui Franz Liszt. Îmi place natura, îmi plac orhideele. Și îmi place să scriu. Îmi doresc să aprofundez arta scrisului. Am descoperit niște cărți despre diverse tehnici de a scrie. În vară sper să reușesc să mă adun ca să scriu o carte. Vreau s-o scriu în română, să văd dacă voi reuși s-o public, iar dacă voi avea succes, o voi traduce și în germană sau în engleză, spune Deni. Filmul său preferat este Eternal Sunshine of the Spotless Mind (Strălucirea eternă a minții neprihănite), în care joacă Jim Carrey, iar cartea preferată, Flori pentru Algernon, de Daniel Keyes.
Nu mă gîndesc
să emigrez
Deni a vizitat multe țări, dar spre deosebire de mulți tineri de vîrsta sa, nu vrea să emigreze. Am fost de multe ori în străinătate și de fiecare dată, la întoarcere, m-am bucurat. Am fost în Ungaria de cîteva ori, în Croația, Germania, Franța, Austria, Marea Britanie și Polonia. Chiar dacă mi-a plăcut foarte mult ce am văzut dincolo, România e țara mea. Și e foarte frumoasă. Nu mă gîndesc să emigrez. Vreau doar să călătoresc, spune tînărul.
Ne lipsește
organizarea
Adolescentul știe și ce le lipsește românilor pentru a trăi mai bine. Din punct de vedere politic, mă bucur că s-au schimbat anumite lucruri în țară. La noi mulți pun problema că nu sînt bani sau că românul este prost sau leneș. Nu-i adevărat. Cred că ne lipsește organizarea. După Revoluție, am intrat într-un haos. N-am avut un lider adevărat care să ne scoată la liman. Acum construim peste acel haos și, din această cauză, toți românii trăiesc de azi pe mîine. Chiar și milionarii: prind azi o ocazie favorabilă, mîine cheltuiesc toți banii, poimîine li se ivește iarăși o ocazie. Nu așa se face! Trebuie să ne gîndim ce înseamnă dezvoltare durabilă, adică ce putem să facem ca în următorii o sută de ani s-o ducem mai bine. Lucrurile nu mai trebuie făcute de mîntuială. Sînt optimist că o să ne descurcăm bine în următorii ani, pentru că în general românii au calitatea de a ieși bine din orice situație și fac orice pentru asta, explică Deni.
Va înființa
un ONG
Rîșnoveanul Lenard Denes Istvan ar vrea ca orașul său să devină un oraș turistic. Și și-a făcut deja niște planuri: Vreau să-mi fac o firmă ca să învăț cum se derulează o afacere. Vreau să capăt experiență astfel încît, după ce termin facultatea, să pot face ceva serios. Totodată, în decurs de un an, îmi doresc să înființez o organizație non-guvernamentală care să promoveze ideea de parc național în România. Am cunoscut foarte mulți oameni care lucrează în aceste parcuri. Am și vizitat multe dintre ele. Dacă o clădire se poate reconstrui după ce a fost bombardată, o părticică din natură, o dată distrusă, nu se mai poate repara oricît de mult am vrea. Vreau să încerc să promovez această idee, ca să dezvoltăm parcurile, iar natura să fie protejată, spune tînărul.
Pe urmele fratelui
Familia Lenard este, ca multe altele din Transilvania, una multiculturală. Tatăl lui Deni este maghiar, iar mama, româncă. În casă toată lumea vorbește românește. Știu doar puțină maghiară și-mi pare rău că nu m-am perfecționat, pentru că sînt mulți oameni valoroși care au ceva de spus în această limbă. Dar poate nu e timpul pierdut, mărturisește Deni. Liceanul povestește că l-a avut întotdeauna ca model pe fratele său, Andrei, căruia încearcă să-i calce pe urme. În 2002, la Olimpiada Internațională de Germană, Andrei a cîștigat locul doi la secțiunea individual și locul întîi la secțiunea proiecte. Fratele meu a ajuns destul de departe. Este student la ASE, în București, dar are o bursă de un an la Viena, pe care vrea să și-o prelungească, astfel încît să-și termine facultatea și masteratul acolo. Părinții mei sînt fericiți și mîndri de noi, mai povestește Deni.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!