Mai întîi, cei atacați de furia apelor s-au transformat într-un soi de vedete ale tristeții și desnădejdii. Toată lumea era cu ochii pe ei. Televiziunile îi prezentau pe rupte. Era la mijloc solidaritatea umană, dar și dorința de audiență. Este știut, nimic nu atrage mai mult atenția telespectatorului decît nenorocirea altuia.
Sinistrații au ajuns acum într-o altă etapă. Semnele simbolice de solidaritate s-au epuizat, ar trebui să urmeze măsurile concrete. Ceva în acest sens s-a făcut. Nu puțini sînt donatorii, oamenii gata să-și ajute semenii aflați în suferință și altfel decît prin cuvinte bine găsite. S-au adunat anumite sume de bani, Guvernul a decis deblocarea a 20 de milioane de euro din bugetul de stat. Suma ar urma să fie folosită pentru construirea unor case noi, pentru sinistrați. Merită să reținem și o serie de gesturi spectaculoase, deși parțiale. Printre acestea, intenția unui cetățean milos de a instala o familie de bănățeni rămași fără casă în vila sa de la țară. (S-o vedem și pe-asta!)
Este simplu de dedus că acum urmează partea cea mai difilă. Nefericita noastră tradiție este ca administratorii binefacerilor - indiferent de culoarea lor politică - să nu fie tocmai corecți. Poate că acum nu va fi așa, iar restabilirea rapidă a normalității va fi un semn adevărat de solidaritate socială.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!