* Începînd chiar de luni, cînd Junii Tineri pornesc la stropit pe la casele fetelor nemăritate,
și pînă în Duminica Tomii, cînd toate cele șapte grupuri de juni coboară călări în Cetate,
serbările junilor scheieni, unice în lume, adună mulțime de brașoveni și de turiști
În fiecare an, în perioada sărbătorilor de Paști, brașovenii și turiștii urmăresc serbările junilor scheieni, unice în lume, a căror origine se pierde în negura vremurilor. Pentru juni, întreaga săptămînă de după Paște, Săptămîna Luminată, este o sărbătoare. Aproape în fiecare zi au loc evenimente, începînd chiar de luni, cînd junii pleacă pe la casele fetelor nemăritate cu stropitul. De la acest eveniment, junii tineri încep să-și poarte frumoasele lor costume moștenite din strămoși.
La stropit,
cu lăutarii-n frunte
În Lunea Paștelor, pe la prînz, junii tineri se adună în Prund (Piața Unirii). După ce joacă tradiționala horă a junilor și aruncă pe rînd buzduganul, se împart în trei grupuri și, conduși de șerji vătaf, armașul mare și armașul mic, pleacă la stropit. Fiecare grup are în frunte lăutari țigani care cîntă din cobză și din vioară Hora junilor. Mai întîi se duc la șerjile celorlalte grupuri, bineînțeles dacă aceștia sînt dispuși să-i primească. Iar de obicei sînt. Apoi iau la rînd casele cu fete nemăritate. Trec pragul cu urarea de Christos a înviat, stropesc domnișoarele cu parfum, iar în schimb sînt serviți cu ouă roșii, vin și cozonac. De obicei băieții se servesc cu tot ce li se oferă... și iau ouă roșii, dar se obișnuiește și să lase altele în schimb pe masă.
Masă la casa
vătafului
Pentru că sînt stropite cu parfum, fetele împodobesc pieptul junilor cu flori colorate. După ce s-a îndeplinit acest ritual, dacă grupul are un conducător mai deosebit, vor juca o sîrbă sau un brîu, chiar la casa celui ce i-a primit. În joc se poate prinde și bărbatul-gazdă, dar nu și femeile. Înainte de-a se însera, grupurile pornesc spre Biserica Sfînta Treime de Pe Tocile, după care poposesc la casa vătafului care așterne o masă mare pentru junii care au participat la stropit.
Hora trocărească
Pe vremuri, marțea petrecerea se relua. Toți junii tineri duceau plăcinte cu griș, lapte sau brînză și băutură din care ofereau tuturor cunoscuților. La petrecerile de miercuri, care erau cele mai cunoscute brașovenilor, participau și celelalte grupuri de juni, fiecare avînd conducătorii și steagurile lor. Alaiul străbătea străzile Brașovului istoric pînă la locul de popas numit între Chetrii, unde junii se așterneau la horă. În Brașovul de altădată, Sextil Pușcariu scrie că hora trocărească întrece în frumusețe toate dansurile populare românești. Doi pași la dreapta și înainte, strîngerea rîndurilor de dansatori și ridicarea mîinilor, doi pași înapoi cu avîntarea mîinilor spre îndărăt, totul în tact, cu mișcări ritmice, făcute riguros, în același timp. La serbările junilor o joacă numai bărbații, scria Sextil Pușcariu.
Aruncarea
buzduganului
După horă și bucate alese are loc aruncarea buzdganului. Dintotdeauna, vătaful a fost cunoscut drept cel mai priceput meșter în aruncarea buzduganului. Povestind despre acest obicei, Sextil Pușcariu a amintit că uneori aveau loc și mici incidente. Buzduganul fiind de metal și avînd o măciulie rotundă, e destul de greu și e nevoie de oarecare putere să-l arunci la mare înălțime. Se cerea mai cu seamă dibăcie la prinderea lui. Cîte unul din juni era stîngaci, iar alții erau atît de nepricepuți, încît buzduganul de fier cădea în publicul privitor, care se dădea, țipînd, la o parte, scrie istoricul. Apoi, junii coboară străzile cu brazi pe care îi vor așeza la crucile întîlnite pe drum și la porțile șerjilor. Pe vremuri, familiile junilor veneau în urma cortegiului în căruțe împodobite.
Petreceri
pînă duminică
Înainte vreme, joia, junii mergeau sub Poalele Dosului (sub Tîmpa) apoi la armașul mic unde avea loc aruncarea în țol (cergă brașovenească). Seara se desfășura îngroparea vătafului, care era întins pe o scară și bine legat. El era purtat pe străzile cartierului, ținut sub streșini dacă ploua, urîndu-i-se să se înmoaie că a fost prea aspru. Dimineața era dus la Podul Dracului și silit să promită o cantitate de băutură, fiind coborît în groapa în care se adună gunoiul peste an, în cazul în care junii nu erau mulțumiți de promisiune.Vinerea, erau aruncați în țol acei juni care se sustrăseseră obiceiului în ziua precedentă.
Aruncatul în țol
Acum, joia, toți tinerii grupului, împreună cu vătaful lor, armașul mare și armașul mic, îmbrăcați în frumoasele lor costume, sînt aruncați în țol, într-o probă de bărbăție și curaj care adună în Piața Unirii, în imedoiata apropiere a Bisericii Sfîntul Nicolae, toată suflarea din cartier. Junii aduc cu ei un covor mare, dreptunghiular, destul de gros, pe care îl țin de colțuri și de margini cît mai multe persoane. Cu acel covor va fi aruncat în sus prima dată vătaful grupului. El trebuie să-și găsească o poziție în așa fel încît să nu cadă în picioare pe covor. Aruncat cam la 2-3 metri deasupra covorului, junele trebuie să bată din palme, iar hazul este general, pentru că se strigă fel de fel de vorbe, de încurajare sau ironice la adresa celui aruncat. Junele este aruncat în sus de trei ori. Aruncarea în țol nu este obligatorie. Ritualul marchează însă recunoașterea apartenenței la grup și confirmă curajul tînărului.
Pregătiri pentru Duminica Tomii
Vinerea și sîmbăta sînt zile de odihnă, cînd se fac socotelile la bani și se plîng zilele trecute. Tot în aceste zile junii își scot de la naftalină hainele de sărbătoare pregătindu-le pentru marele eveniment din Duminica Tomii. Săptămîna luminată se încheie cu alaiul junilor care îmbrăcați în originalele lor costume, încălecînd caii împodobiți cu ciucuri, flori și cocarde tricolore străbat orașul, pentru a se reîntoarece între Chetrii, unde are loc o mare serbare cîmpenească.
Parada din Duminica Tomii
La o săptămînă după Paște, în Duminica Tomii, are loc, ca în fiecare an, parada și serbarea junilor șcheieni. De Paștele Mic, junii, îmbrăcați în originalele lor costume, încălecînd caii împodobiți cu ciucuri, flori și cocarde tricolore, vor parcurge traseul obișnuit. După ce junii din cele șapte grupuri se vor strînge la ora 11.00 în Piața Unirii, ei vor coborî spre centrul vechi parcurgînd traseul: Str Mureșenilor, B-dul Eroilor, Str. Republicii, str. Poarta Schei, Pietrele lui Solomon Ei vor saluta mulțimea cu tradiționala urare creștinească Christos a înviat, și apoi vor chefui pe cinste între Chetrii, la Pietrele lui Solomon, jucînd hora, aruncînd buzduganul și ospătîndu-se cu mici udați din belșug cu bere.
Udatul fetelor în Transilvania
Stropitul fetelor în cea de-a doua zi de Paști este un obicei păstrat nu numai în România, în Transilvania, ci și în Polonia, Germania și Ucraina. Conform credinței religioase, obiceiul își are rădăcinile în faptul că evreii i-au stropit cu apă pe adepții lui Iisus care aduceau vestea Învierii Domnului. În satele transilvănene, tinerii se îmbracă în haine de sărbătoare, se adună în cete și colindă ulițele satelor pentru a găsi mîndre pe care să le ude. În trecut, fetele erau stropite cu apă. Acum un veac, la apă se adăuga și săpun parfumat. Iar astăzi se merge la stropit cu apă de colonie sau cu spray-uri. Bărbații, o dată ajunși în casele femeilor, cer voie respectuos să fie lăsați la udat. O dată primit acceptul, în unele zone se obișnuiește ca udătorii să rostească o poezioară în care gazda este asemuită cu o floare, iar udătorul cu un grădinar care dorește ca floarea să nu se vestejească, iar femeia udată să rămînă veșnic tînără și proaspătă. Stropitorii primesc un ou roșu, prăjituri și un pahar cu vin sau cu tărie.
Junii, de-o vîrstă cu Scheiul
În arhiva Bisericii Sfîntul Nicolae s-a descoperit cea mai veche informație despre juni, datînd din 1728. Organizația are însă o vechime mult mai mare, originea ei fiind legată de primii locuitori ai cartierului. Junii au constituit dintotdeauna o formațiune locală a românilor, care își are originea în organizația militară a românilor din Principate, fapt dovedit de numeroși cercetători ai acestei străvechi populații. De-a lungul timpului, serbările junilor au fost considerate simple manifestații prin care se sărbătorea venirea primăverii sau petreceri ale tineretului scheian constituit într-o organizație sporadică, născută prin imitare sau influență străină. Serbările junilor au mai fost legate și de activitatea preoților de la Biserica Sf. Nicolae care urmărea animarea petrecerilor din perioada sărbătorilor pascale și, totodată, educația tinerilor. Aceste interpretări eronate au încercat să minimalizeze importanța și unicitatea tradiției scheiene. În realitate, Junii s-au constituit într-o străveche organizație militară a Scheilor, cu sprijinul voievozilor români din Principate, în secolul al XIV-lea, cu scopul de a întări apărarea și unitatea pămînturilor din Țara Bîrsei. Prima publicație care le tipărește numele este Gazeta de Transilvania de la 26 martie 1839.
Grupurile trocarilor
Grupurile de juni din Schei îndeplinesc roluri specifice în ceremonialuri și respectă ierarhia vîrstelor. Oarecare rivalitate există între aceste grupuri, dar ea se manifestă numai în ceea ce privește tradiția perpetuată în timp, în realitate junii constituind o singură comunitate care a populat cartierul Schei din cele mai vechi timpuri. Majoritatea costumelor lor sînt foarte vechi, moștenite din tată în fiu și păstrate cu sfințenie în lăzile cu zestre. Cele șapte grupuri de juni sînt:
1. Junii tineri (atestați documentar în 1728) numără astăzi circa 30 de membri, locul de manifestare al serbării fiind Coasta Prundului. Steagul acestora are pe o față imaginea Liceului Șaguna, iar pe cealaltă un june călare. Ei poartă pălării cu tricolor.
2. Junii bătrîni (1834) provin din grupul junilor tineri, care s-au căsătorit între timp. În fiecare an, de Rusalii, ei organizează pentru tineri Jocul strămoșesc din Variște. Grupul cuprinde scheieni de pe străzile: Pe Tocile, Podul Crețului, Variște și altele.
3. Junii curcani (1879) au pe drapel chipul lui Mihai Viteazul și junele călăreț. Majoritatea membrilor provin de pe Str. Curcanilor. Ei poartă căciulă neagră cu țoc și pene de curcan. Locul de întîlnire este Crucea Mucicoiului.
4. Junii dorobanți (1924) - grup desprins din cel al curcanilor, petrec la Crucea Dreptății de la Fîntînița Popii. Pe steag se află imaginea junelui călăreț și gornistul dorobanț. Cei aproximativ 60 de membri poartă căciulă brumărie.
5. Junii roșiori (1908) numără aproximativ 80 de membri, care organizează maialul de la Pietriș și jocul strămoșesc de la Șargu. Au același steag ca junii curcani, dar poartă chipiu cu pompon roșu.
6. Junii albiori (1869) se întîlnesc la locul numit Cele două cruci. Din acest grup făceau parte cei din Breasla Măcelarilor din Schei care purtau căciulă albă. Acum există circa 60 de juni albiori, drapelul lor înfățișîndu-l pe Al. I. Cuza.
7. Junii brașovecheni (1922) au același steag ca albiorii, dar locul în care organizează maialul este Dealul Crucii, situat pe str. Crișan, semnul distinctiv fiind căciula neagră cu țugui.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!