Din cînd în cînd, vedem la televizor cum un mare oraș din Europa sau America este paralizat de greva unui serviciu public. Spectacolul este impresionant. Deosebit de spectaculoase au fost, de pildă, imaginile unui New York aflat sub represaliile gunoierilor. Vehiculele nu mai puteau circula, iar pietonii se strecurau printre grămezi de gunoaie. Atmosfera era de film horror.
În ultimii cinsprezece ani, am avut și noi parte de niște greve ale unor oameni aflați în serviciu public, dar niciodată nu s-a depășit un anume prag relativ acceptabil. Ne amintim, de pildă, grevele ceferiștilor. Niciodată nu s-a ajuns la o paralizare totală a sistemului. Unele trenuri au circulat totuși. De această dată însă poștașii par deciși să remedieze această atitudine temperată. Dacă autoritățile nu le vor satisface cererile salariale, greva va continua zece zile lucrătoare. Cum se întîmplă, cei mai năpăstuiți vor fi cei mai săraci. Multe mii de pensionari brașoveni nu-și vor primi săracele sume.
Greva Poștei Române semnalează, printre altele, alinierea mentalității autohtone la cea europeană. Lupta pentru existență este dură în lumea de azi. Vremea pentru concesii și sacrificii a trecut. Cînd este vorba despre bani, omul trebuie să devină o fiară. Sau să crape. Blînzii poștași ne amintesc acest amănunt.
Distribuie pe Facebook acest articol pentru a putea fi citit ïżœi de prietenii tïżœi!